arpegiu definitie

13 definiții pentru arpegiu

arpégiu sn [At: BACOVIA, O. 182 / P: ~gin / V: (înv) -gio, -ej / Pl: ~gii / E: it arpeggio] 1 Executare succesivă a notelor unui acord. 2 Semnul care se pune înaintea unui acord spre a arăta că trebuie executat ca arpegiu (1). 3 Înălțime a treptelor principale dintr-o gamă.
ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Executare succesivă a notelor unui acord; înălțime a treptelor principale dintr-o gamă. – Din it. arpeggio.
ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Executare succesivă a notelor unui acord; înălțime a treptelor principale dintr-o gamă. – Din it. arpeggio.
ARPÉGIU, arpegii, s. m. Mod de a produce sunetele unui acord în succesiune rapidă (ca la harpă), începînd cu tonul cel mai de jos sau (mai rar) de la acut la grav; acord executat în acest fel. Arpegiu în do major. ◊ (Poetic). Cu note delirante Ursuzul crivăț cearcă prin horn a lui arpegii. ANGHEL-IOSIF, C. M. 1 12.
ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Înlănțuirea treptelor principale dintr-o gamă; acord executat prin această înlănțuire. – It. arpeggio.
arpégiu [giu pron. gĭu] s. n., art. arpégiul; pl. arpégii, art. arpégiile (-gi-i-)
arpégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. arpégiul; pl.arpégii, art.arpégiile (sil. -gi-i-)
ARPÉGIU s.n. Acord melodic constând din înlănțuirea treptelor principale dintr-o gamă. [Pron. -giu. / < it. arpeggio].
ARPÉGIU s. n. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent. (< it. arpeggio)
arpégiu (arpégii), s. n. – Executare succesivă a notelor unui acord. It. arpeggio.
ARPÉGIU ~i n. muz. Executare succesivă a notelor unui acord. [Sil. -giu] /<it. arpeggio
*arpégiŭ n. (it. arpeggio, d. arpa, arpă). Muz. Acord ale căruĭ sunete se succed foarte răpede unu după altu.
arpegiu (< it. arpeggio), intonarea succesivă a sunetelor unui acord* în sens ascendent sau descendent.

arpegiu dex

Intrare: arpegiu
arpegiu substantiv neutru
  • pronunție: -giu pr. -gĭu