9 definiții pentru aromitor
aromitor, ~oare a [At: HEM 1728 / V: arum- / Pl: ~i, ~oare / E: aromi +-tor] 1 (Rar) Care afumă cu mirodenii. 2 (Rar) Îmbătător prin parfumul pe care-l răspândește. 3 (Rar) Adormitor. 4 (Înv) Amăgitor. AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare,
adj. 1. Care răspândește un miros plăcut.
2. Care îmbie la somn. –
Aromi +
suf. -tor.
AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare,
adj. 1. Care răspândește un miros plăcut.
2. Care îmbie la somn. –
Aromi +
suf. -tor.
AROMITÓR,-OÁRE, aromitori, -oare,
adj. Care răspîndește un miros plăcut; înmiresmat; care îmbie la somn. Ziua de sfîrșit de primăvară era lină, cu adieri aromitoare din finețuri. SADOVEANU, F. J. 101. Dulci bori aromitoare și umed-tămîiete Din respirări de seve vin nările-i să-m-bete. TOMA, C. V. 112. Privighetoarea tace în frunze-aromitoare. MACEDONSKI, O. II 155. ◊ (Adverbial) E atît de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră deasă! DELAVRANCEA, T. 65.
AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare,
adj. 1. Care răspândește un miros plăcut.
2. Care îmbie la somn. – Din
aromi +
suf. -tor.
aromitór adj. m.,
pl. aromitóri;
f. sg. și
pl. aromitoáre
aromitór adj. m., pl. aromitóri; f. sg. și pl. aromitoáre AROMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care răspândește un miros plăcut. 2) Care creează o stare de somnolență plăcută. /a aromi + suf. ~tor aromitor a. care adoarme visător.
Aromitor dex online | sinonim
Aromitor definitie