aromeálă sf [At: (a 1675) ap. GCR I, 222/1 / V: (înv) arum- / Pl: ~eli și (rar) -ele / E: aromi + -eală] 1 Ademenire. 2 Stare de somnolență Si: aromire (1). 3 Ațipeală.

AROMEÁLĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență, de somn ușor. – Aromi + suf. -eală.

AROMEÁLĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență, de somn ușor. – Aromi + suf. -eală.

AROMEÁLĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență ușoară și plăcută; piroteală, dormitare. Cei doi prieteni simțeau în nări mireasma de plante putrede și așteptau iar aromeala somnului în noaptea rece. SADOVEANU, M. C. 102. Fiorul de caldă mulțumire... l-a trezit din aromeală. CARAGIALE, N. F. 15. Ancuța se trezi din aromeală; glasul părea că se apropie; ea sări la fereastră. ODOBESCU, S. I 139.

AROMEÁLĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență ușoară și plăcută. – Din aromi + suf. -eală.

aromeálă s. f., g.-d. art. aromélii; pl. aroméli

aromeálă s. f., g.-d. art. aromélii; pl. aroméli

aromeală f. starea celui ce aromește.

aromeálă f., pl. elĭ. Vest. Stare de ațipire, somnolență. Dos. (aur-). Înșelăciune.

aromeală, aromeli s. f. stare de somnolență