arnici definitie

2 intrări

24 definiții pentru arnici

árnică sf [At: HEM 1720 / A și: -ică / Pl: ~ice / E: ger Arnika] 1 Plantă erbacee medicinală cu flori galben-portocalii și fructe achene negricioase, întrebuințată pentru vindecarea rănilor Si: carul pădurilor, carul zânelor, ciudă, cujdă, iarba soarelui, poclbal, podbal de munte, roit, tabacii câmpului, țâța oilor (Amica montana). 2 (Bot; reg) Solovârvață (Inula britanica). 3 (Bot; reg) Cununiță (Spirarea ulmifolia). 4 (Bot; reg) Tâlhărea (Mycelis muralis).
arníci sn [At: (a. 1779) ap. GCR II, 118/40 / V: -u, n-u / Pl: (3) ~uri / E: nct] 1 Bumbac răsucit într-un singur fir, colorat, pentru cusut înflorituri pe cămăși, ștergare. 2 (Spc) Ață de bumbac roșie sau mov. 3 (Și lpl) Diferite tipuri de arnici (1) de culori diferite. 4 (Îvr) Creolină.
ÁRNICĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.
ARNÍCI, arniciuri, s. n. Fir de bumbac răsucit și colorat, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. – Cf. sb. jarenica.
ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.
ARNÍCI s. n. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. – Cf. scr. jarenica.
ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.
ARNÍCI s. n. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. Fără înveșmîntarea de arnăut, cu găitane multe, fără îndrăcitele de arme de la briu, așa cum se înfățișa acum, în cămașa lungă de pînză, cu rîuri de amici roșu pe mîneci și la gît, Iani arăta ca un țăran mai bătrîior. PAS, L. I 99. [Țăranii] au păstrat... cămășile lungi și albe ca floarea, cu chenaruri de fluturi și amici pe la poale și pe la mîneci. HOGAȘ, DR. II 185. Cucule, de unde vii? – De la Cluj, de la Sibii! – Da de mîndra ce mai știi? – Știu bine că-i sănătoasă, Șede la masă și coasă Cu arnici și cu mătasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 118.
ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.
ARNÍCI, (2) arniciuri, s. n. 1. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. 2. (La pl.) Diverse feluri de arnici (1).Comp. sb. jarenica.
árnică (plantă) s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici
arníci s. n., (feluri) pl. arníciuri
árnică s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici
arníci s. n., (soiuri) pl. arníciuri
ARNÍCĂ s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit.
árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX.
arnicí (arníciuri), s. n. – Pînză de bumbac colorată. Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic „catifea”. Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bg. jarenica) nu pare potrivită. Din rom. provine probabil bg. arnič (Capidan, Raporturile, 220) și mag. arninci (Candrea, Elemente, 406).
ÁRNICĂ f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și cu fructe negricioase achene, cu întrebuințări medicinale. /
ÁRNICI n. Ață de bumbac răsucită, vopsită în diferite culori și folosită la brodat. /cf. sb. jarenica
arnică f. plantă tonică și stimulentă a cării tinctură e bună pentru vindecarea rănilor (Arnica montana).
arniciu m. fire de bumbac colorate. [Origină necunoscută].
*árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, [plantă] care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și vulnerare (árnica montána). – Pop. podbeal de munte.
arnícĭ n. (cp. cu sîrb. jarènica, lînă de mel). Ață de bumbac (în general roșie) care nu ĭese la spălat și care se întrebuințează la făcut ornamente și litere pe rufe.
ARNI s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zînelor, țîța-oii, (prin Transilv.) roit.

arnici dex

Intrare: arnică
arnică
Intrare: arnici
arnici substantiv neutru