arnăuțel definitie

6 definiții pentru arnăuțel

arnăuțél sm [At: ALECSANDRI, P. P. 182 / P: ~nă-u- / Pl: ~ei / E: arnăut + -el] (Înv; șhp) 1-8 Arnăut (1-8).
ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.
ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.
ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut2.
arnăuțél (pop.) (-nă-u-) s. m., pl. arnăuțéi, art. arnăuțéii
arnăuțél s. m. (sil. -nă-u-), pl. arnăuțéi, art. arnăuțéii

arnăuțel dex

Intrare: arnăuțel
arnăuțel substantiv masculin
  • silabisire: -nă-u-