Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

35 defini╚Ťii pentru armonic─â

arm├│nic, ~─â [At: MAIORESCU, D. I, 182 / S: (├«nv) h- / Pl: ~ici, -ice / E: fr harmonique, lat harmonicus, gr ß╝Ǥü╬╝╬┐╬Ż╬╣¤░¤î¤é] 1 a Bazat pe principiile armoniei1. 2-3 sf, a (Fiz; ╚Ö├«s Sunet ~) Vibra╚Ťie care ├«nso╚Ťe╚Öte vibra╚Ťia fundamental─â de acela╚Öi tip ╚Öi care are o frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei vibra╚Ťiei fundamentale. 4 a Care sun─â pl─âcut. 5 av Cu armonie.
arm├│nic─â sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / V: -nie2 / S ╚Öi: (├«nv) h- / P ╚Öi: (├«nv) h- / Pl: ~ici / E: ger [Mund] sau [Zieh] Harmonika, it armonica] 1 Mic instrument de suflat cu ancii de abanos. 2 (╚ś├«s ~ de gur─â) Muzicu╚Ť─â. 3 (Reg; ╚Ö├«f -nie2)Acordeon de dimensiuni reduse, ac╚Ťionat prin butoane. 4 (Lpl) Tonuri secundare ╚Öi suprapuse care ├«nso╚Ťesc orice ton principal. 5 (Thn) Dispozitiv cu form─â de burduf cu mai multe articula╚Ťii pliante. 6 (Fig; d. haine) ├Äncre╚Ťitur─â. 7 (├Äe) A (se) face (ceva) ~ A (se) turti. 8 (Fiz) Oscila╚Ťie de frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei fundamentale a unui sistem oscilant.
ARM├ôNIC, -─é, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S. f. (Fiz.) Vibra╚Ťie care ├«nso╚Ťe╚Öte vibra╚Ťia fundamental─â de acela╚Öi tip ╚Öi care se produce cu o frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei vibra╚Ťiei fundamentale. ÔÇô Din fr. harmonique, lat. harmonicus.
ARM├ôNIC─é, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, ac╚Ťionat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ÔŚŐ Expr. A (se) face armonic─â = a (se) turti. ÔÖŽ Armonic─â (de gur─â) = muzicu╚Ť─â (de gur─â). ÔÇô Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica.
ARM├ôNIC, -─é, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S. f. (Fiz.) Vibra╚Ťie care ├«nso╚Ťe╚Öte vibra╚Ťia fundamental─â de acela╚Öi tip ╚Öi care se produce cu o frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei vibra╚Ťiei fundamentale. ÔÇô Din fr. harmonique, lat. harmonicus.
ARM├ôNIC─é, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, ac╚Ťionat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ÔŚŐ Expr. A (se) face armonic─â = a (se) turti. ÔÖŽ Armonic─â (de gur─â) = muzicu╚Ť─â (de gur─â). ÔÇô Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica.
ARM├ôNIC, -─é, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; plin de armonie, armonios. V. simetric, propor╚Ťional. ├Än suverana nep─âsare a somnului, liniile erau de o frumuse╚Ťe de sine st─ât─âtoare, tr─âg├«ndu-╚Öi valoarea din ├«mbinarea armonic─â a curbelor. D. ZAMFIRESCU, R. 171. ÔÖŽ (Substantivat, f. pl.) Sunete care ├«nso╚Ťesc sunetul fundamental ╚Öi a c─âror frecven╚Ť─â este un multiplu al frecven╚Ťei sunetului fundamental.
ARM├ôNIC─é, armonici, s. f. 1. Acordeon de dimensiuni mai reduse, cu un num─âr mic de tonuri, ac╚Ťionat numai cu butoane. Las─â armonica pe lotc─â ╚Öi scoate din buzunarul mantalei maimu╚Ťica. DAVIDOGLU, O. 17. ÔŚŐ Fig. Pielea v├«n─ât─â i se ├«ntinse mai tare pe armonica uscat─â a coastelor. CAMILAR, N. II 321. ÔŚŐ Expr. A (se) face armonic─â = a (se) turti. P─âl─ârie f─âcut─â armonic─â. 2. (├Än expr.) Armonic─â de gur─â = muzicu╚Ť─â de gur─â. Prin s─âli ╚Öi coridoare st─âteau... solda╚Ťi din toate armele, dormind, c├«nt├«nd din fluiere, din armonici de gur─â ╚Öi din viori. CAMILAR, N. I 17. ÔÇô Accentuat ╚Öi: armon├şc─â. ÔÇô Pl. ╚Öi: armonice (SAHIA, U.R.S.S. 27). ÔÇô Variant─â: (ie╚Öit din uz) harm├│nic─â (CONTEMPORANUL, VII 116) s. f.
HARMÓNICĂ s. f. v. armonică.
ARM├ôNIC, -─é, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; armonios. ÔÖŽ (Substantivat, f. pl.) Sunete care ├«nso╚Ťesc sunetul fundamental, d├óndu-i un anumit timbru. ÔÇô Fr. harmonique (lat. lit. harmonicus).
ARM├ôNIC─é, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, ac╚Ťionat cu butoane. ÔŚŐ Expr. A (se) face armonic─â = a (se) turti. ÔÖŽ Armonic─â (de gur─â) = muzicu╚Ť─â (de gur─â). 2. Muf─â de dilata╚Ťie cu pere╚Ťi ondula╚Ťi, montat─â la conducte, prin care circul─â fluide la temperatur─â ├«nalt─â. ÔÇô Germ. [Zieh]harmonika, [Mund]harmonika.
arm├│nic adj. m., pl. arm├│nici; f. arm├│nic─â, pl. arm├│nice
arm├│nic─â s. f., g.-d. art. arm├│nicii; pl. arm├│nici
arm├│nic adj. m., pl. arm├│nici; f. sg. arm├│nic─â; pl. arm├│nice
arm├│nic─â (fiz., muz.) s. f., g.-d. art. arm├│nicii; pl. arm├│nici
ARMÓNIC adj. (MAT., FIZ.) sinusoidal. (Mărime periodică ~.)
ARM├ôNIC─é s. (MUZ.) muzicu╚Ť─â, (rar) eolin─â. (C├ónt─â la ~.)
ARM├ôNIC, -─é adj. Armonios. // s.f.pl. Sunete accesorii a c─âror frecven╚Ť─â reprezint─â un multiplu al num─ârului de vibra╚Ťii pe secund─â ale sunetului fundamental. [Cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus].
ARM├ôNIC─é s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse ac╚Ťionat de butoane. ÔÖŽ Muzicu╚Ť─â (de gur─â). 2. Muf─â de dilata╚Ťie cu pere╚Ťi ondula╚Ťi, montat─â la conducte, prin care circul─â fluide de temperatur─â ├«nalt─â. 3. (Fiz.) Oscila╚Ťie de frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika].
ARM├ôNIC, -─é adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. ÔÖŽ sunete ─Źe (╚Öi s. f.) = sunete de diferite ├«n─âl╚Ťimi, a c─âror frecven╚Ť─â reprezint─â un multiplu ├«ntreg al unei frecven╚Ťe fundamentale; oscila╚Ťie ~─â = oscila╚Ťie a unei m─ârimi care variaz─â periodic dup─â anumite legi; (mat.) diviziune ~─â = ansamblu de patru puncte coliniare, din care dou─â ├«mpart segmentul celorlalte dou─â ├«n acela╚Öi raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)
ARM├ôNIC─é s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, ├«n care sunetul este produs prin vibra╚Ťia unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicu╚Ť─â (de gur─â). (< germ. Harmonika, it. armonica)
ARM├ôNIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de armonie; propriu armoniei. /<fr. harmonique, lat. harmonicus
ARM├ôNIC─é ~ci f. Instrument muzical asem─ân─âtor cu acordeonul, dar de dimensiuni mai mici, ac╚Ťionat de butoane. ÔŚŐ ~ de gur─â muzicu╚Ť─â. ÔŚŐ A (se) face ~ a (se) ├«ncre╚Ťi; a (se) turti. /<germ. [Zeih]harmonika, it. armonica
armonic a. 1. ce ╚Ťine de armonie; 2. fig. unde toate p─âr╚Ťile concur─â la acela╚Ö scop sau efect: un tot armonic.
armonic─â f. org─â portativ─â. [Nem╚Ť. HARMONIKA].
*armónic, -ă adj. (vgr. armonikós). Muz. Plin de armonie: sunete armonice. Adv. În mod armonic.
*arm├│nic─â f., pl. ─ş ╚Öi e (rus. garm├│nika, d. germ. harmonika). Un instrument compus din lame de sticl─â acordate pe semitonur─ş sa┼ş din lamele de metal care vibreaz─â ╚Öi scot sunete c├«nd sufli cu gura (armonic─â de gur─â) sa┼ş cuÔÇÖn fo─ş sa┼ş burduf ├«ncre╚Ťit simetric. Armonic─â chimic─â, sunete produse de o flac─âr─â care arde ├«ntrÔÇÖun tub mobil.
ARMONIC adj. (MAT., FIZ.) sinusoidal. (M─ârime periodic─â ~.)
ARMONIC─é s. (MUZ.) muzicu╚Ť─â, (rar) eolin─â. (C├«nt─â la ~.)
armonic─â 1. Instrument de suflat cu burduf, al c─ârui suflu se transmite unor lame de metal (ancii* dispuse ca la muzicu╚Ť─â*) prin ap─âsarea unui dublu sistem de butoane (la m├óna dreapt─â ╚Öi la cea st├óng─â). Sunetul se produce at├ót prin ap─âsarea burdufului (expira╚Ťie) c├ót ╚Öi prin tragerea lui (inspira╚Ťie), fiind, ├«n cazul a. diatonice, diferit ca ├«n─âl╚Ťime ├«n func╚Ťie de sensul de mi╚Öcare al burdufului. Provenit─â din Hand├Ąoline (inventat─â de C.F.L. Bauschmann ├«n 1822), a. se ├«nrude╚Öte cu bandoneonul ╚Öi cu concertina*, str─âmo╚Öi ├«n egal─â m─âsur─â ai acordeonului*. Echiv. germ. Handharmonika. 2. A. de sticl─â (it. armonica; fr. v├ęrillon; germ. Glasharmonika; engl. musical glasses), instr. idiofon, inventat de Benjamin Franklin, ce const─â din discuri de sticl─â acordate cromatic, ac╚Ťionate prin frecare. Extinderea era ├«ntre do1-mi3. R─âsp├óndit─â ├«n sec. 18-19, a suscitat interesul unor muzicieni de seam─â (Mozart, Beethoven, Glinka etc.) care au compus pentru acest instrument. 3. A. de gur─â, v. muzicu╚Ť─â.
armonice, sunete ~, (armonicele unui sunet fundamental) (fr. sons harmoniques; germ. Obert├Âne, Aliquott├Âne; engl. overtones) vibra╚Ťii* sinusoidale a c─âror frecven╚Ť─â* este un multiplu ├«ntreg al unei frecven╚Ťe fundamentale. Se constat─â practic c─â o coard─â* de instr. muzical (pian, vcl. etc.) vibreaz─â nu numai ├«n ├«ntregul ei (emi╚Ť├ónd sunetul numit fundamental*), dar ╚Öi pe por╚Ťiuni (simultan 1/2, 1/3, 1/4 etc. din lungimea ei), produc├ónd sunete tot mai ├«nalte, numite a. sau simplu armonice. Not├ónd cu f frecven╚Ťa sunetului fundamental, sunetele seriei a. au frecven╚Ťa 2 f (dubl─â), 3 f (tripl─â ╚Ö.a.m.d.). Seria primelor 16 a. ale sunetului fundamental do = 66 Hz* (├«n gama* natural─â) prezint─â aspectul din ex. 1. (Numai pentru claritate s.a. au fost scrise succesiv); ├«n realitate, produc├«ndu-se simultan cu sunetul fundamental, ele ar trebui scrise pe aceea╚Öi vertical─â, concretiz├ónd vechea afirma╚Ťie: ÔÇ×orice sunet muzical este de fapt un acord*ÔÇŁ). Execut├ónd la pian sunetul do = 66 Hz (care ├«n gama temperat─â are f = 65,4 Hz) ╚Öi ╚Ťin├ónd clapa ap─âsat─â, o ureche exercitat─â, ascult├ónd cu aten╚Ťie, poate distinge bine ├«n special a. cu numerele de ordine 3, 5 ╚Öi 6. A. 4, 5 ╚Öi 6 formeaz─â acordajul maj. perfect, ├«n stare direct─â ╚Öi ├«n pozi╚Ťie (3) str├óns─â. A. 7, 11, 13 ╚Öi 14 nu sun─â exact ca notele cu care au fost transcrise. Cele notate cu semnul ÔÇ×+ÔÇŁ au frecven╚Ťa pu╚Ťin mai mare, iar cele notate cu semnul ÔÇ×-ÔÇŁ au frecven╚Ťa ceva mai mic─â. Intensitatea (1) cu care sunt produse a. descre╚Öte odat─â cu ├«n─âl╚Ťimea (1) lor, dar nu ├«n mod regulat. Natura coardei, modul de excitare a vibra╚Ťiilor (prin arcu╚Ö, lovire sau altfel), caracteristicile cutiei de rezonan╚Ť─â* a instr. considerat etc. creeaz─â diferen╚Ťe ├«ntre intensit─â╚Ťile a., unele fiind mai slabe, iar altele put├ónd chiar lipsi. Coloana de aer din tuburile sonore deschise (fl., fluier) vibreaz─â ├«n felul coardelor, pe c├ónd cea din tuburile sonore ├«nchise (cl., nai) vibreaz─â astfel ├«nc├ót un sunet fundamental este ├«nso╚Ťit numai de a. de ordin impar (3 f, 5 f, 7 f etc.). A. prezente ├«n spectrul unui sunet ╚Öi intensitatea fiec─âruia determin─â global senza╚Ťia de timbru* proprie instr. considerat, dup─â care acesta poate fi recunoscut cu urechea. Sunetele fundamentale ale unor instr. muzicale ca pl─âcile, membranele, vergile etc. sunt ╚Öi ele ├«nso╚Ťite de sunete superioare, provenite tot din vibra╚Ťiile par╚Ťiale. Aceste sunete nu fac ├«ns─â parte din seria a., adic─â frecven╚Ťele lor nu sunt multipli ├«ntregi ai frecven╚Ťei sunetului lor fundamental. (Ex. 2: par╚Ťialele care ├«nso╚Ťesc sunetul fundamental al unei vergi din care se poate face un trianglu*). ÔÖŽ Existen╚Ťa a. a fost descoperit─â pe vremea lui Mersenne sau chiar de c─âtre acesta. Fenomenul respectiv a fost expus ├«n form─â ╚Ötiin╚Ťific─â de Sauveur, creatorul acusticii* muzicale. Rolul a. ├«n formarea timbrului a fost fundamentat de Helmholtz (1821-1894). Acela╚Öi, invoc├ónd fenomenul b─ât─âilor* acustice produse ├«ntre a. sunetelor intervalelor* muzicale, a elaborat o teorie explicativ─â a genezei raportului consonan╚Ť─â* ÔÇô disonan╚Ť─â*. Sin.: sunete par╚Ťiale, concomitente sau superioare. V. armonie; dualism; func╚Ťie (1).
m├ón─â armonic─â (istoria teoriei muzicale), ├«n general, procedeu mnemotehnic pentru fixarea ├«n memorie a unei sc─âri* muzicale, reprezent├ónd sunetele pe palma m├óinii st├óngi ╚Öi pe degete. Ex.: m├ón─â guidonian─â*. ├Än muzica chinez─â, cei 12 liu* ai sc─ârii temperate* erau reprezenta╚Ťi ├«n urm─âtorul ciclu: 4 pe podul palmei, la baza degetelor, 3 pe ar─ât─âtor, 2 pe v├órful degetelor mijlociu ╚Öi inelar ╚Öi 3 pe degetul mic. Fiecare liu ├«╚Öi avea numele s─âu.
ARM├ôNIC, -─é adj. (cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus): ├«n sintagma disimila╚Ťie armonic─â (v.).
a cânta la armonică expr. (tox.) a inhala vapori de heroină de pe o folie de aluminiu încălzită.
armonic─â, armonici s. f. aparat radio

Armonic─â dex online | sinonim

Armonic─â definitie

Intrare: armonic
armonic adjectiv
Intrare: armonic─â (obiect)
harmonic─â 1 pl. -i substantiv feminin
harmonic─â 2 pl. -e substantiv feminin
armonic─â 2 pl. -e substantiv feminin
armonic─â 1 pl. -i substantiv feminin
Intrare: armonic─â (vibra╚Ťie)
armonic─â 1 pl. -i substantiv feminin