Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru armonic

arm├│nic, ~─â [At: MAIORESCU, D. I, 182 / S: (├«nv) h- / Pl: ~ici, -ice / E: fr harmonique, lat harmonicus, gr ß╝Ǥü╬╝╬┐╬Ż╬╣¤░¤î¤é] 1 a Bazat pe principiile armoniei1. 2-3 sf, a (Fiz; ╚Ö├«s Sunet ~) Vibra╚Ťie care ├«nso╚Ťe╚Öte vibra╚Ťia fundamental─â de acela╚Öi tip ╚Öi care are o frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei vibra╚Ťiei fundamentale. 4 a Care sun─â pl─âcut. 5 av Cu armonie.
ARM├ôNIC, -─é, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S. f. (Fiz.) Vibra╚Ťie care ├«nso╚Ťe╚Öte vibra╚Ťia fundamental─â de acela╚Öi tip ╚Öi care se produce cu o frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei vibra╚Ťiei fundamentale. ÔÇô Din fr. harmonique, lat. harmonicus.
ARM├ôNIC, -─é, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S. f. (Fiz.) Vibra╚Ťie care ├«nso╚Ťe╚Öte vibra╚Ťia fundamental─â de acela╚Öi tip ╚Öi care se produce cu o frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei vibra╚Ťiei fundamentale. ÔÇô Din fr. harmonique, lat. harmonicus.
ARM├ôNIC, -─é, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; plin de armonie, armonios. V. simetric, propor╚Ťional. ├Än suverana nep─âsare a somnului, liniile erau de o frumuse╚Ťe de sine st─ât─âtoare, tr─âg├«ndu-╚Öi valoarea din ├«mbinarea armonic─â a curbelor. D. ZAMFIRESCU, R. 171. ÔÖŽ (Substantivat, f. pl.) Sunete care ├«nso╚Ťesc sunetul fundamental ╚Öi a c─âror frecven╚Ť─â este un multiplu al frecven╚Ťei sunetului fundamental.
ARM├ôNIC, -─é, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; armonios. ÔÖŽ (Substantivat, f. pl.) Sunete care ├«nso╚Ťesc sunetul fundamental, d├óndu-i un anumit timbru. ÔÇô Fr. harmonique (lat. lit. harmonicus).
arm├│nic adj. m., pl. arm├│nici; f. arm├│nic─â, pl. arm├│nice
arm├│nic adj. m., pl. arm├│nici; f. sg. arm├│nic─â; pl. arm├│nice
ARMÓNIC adj. (MAT., FIZ.) sinusoidal. (Mărime periodică ~.)
ARM├ôNIC, -─é adj. Armonios. // s.f.pl. Sunete accesorii a c─âror frecven╚Ť─â reprezint─â un multiplu al num─ârului de vibra╚Ťii pe secund─â ale sunetului fundamental. [Cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus].
ARM├ôNIC, -─é adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. ÔÖŽ sunete ─Źe (╚Öi s. f.) = sunete de diferite ├«n─âl╚Ťimi, a c─âror frecven╚Ť─â reprezint─â un multiplu ├«ntreg al unei frecven╚Ťe fundamentale; oscila╚Ťie ~─â = oscila╚Ťie a unei m─ârimi care variaz─â periodic dup─â anumite legi; (mat.) diviziune ~─â = ansamblu de patru puncte coliniare, din care dou─â ├«mpart segmentul celorlalte dou─â ├«n acela╚Öi raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)
ARM├ôNIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de armonie; propriu armoniei. /<fr. harmonique, lat. harmonicus
armonic a. 1. ce ╚Ťine de armonie; 2. fig. unde toate p─âr╚Ťile concur─â la acela╚Ö scop sau efect: un tot armonic.
*armónic, -ă adj. (vgr. armonikós). Muz. Plin de armonie: sunete armonice. Adv. În mod armonic.
ARMONIC adj. (MAT., FIZ.) sinusoidal. (M─ârime periodic─â ~.)
armonice, sunete ~, (armonicele unui sunet fundamental) (fr. sons harmoniques; germ. Obert├Âne, Aliquott├Âne; engl. overtones) vibra╚Ťii* sinusoidale a c─âror frecven╚Ť─â* este un multiplu ├«ntreg al unei frecven╚Ťe fundamentale. Se constat─â practic c─â o coard─â* de instr. muzical (pian, vcl. etc.) vibreaz─â nu numai ├«n ├«ntregul ei (emi╚Ť├ónd sunetul numit fundamental*), dar ╚Öi pe por╚Ťiuni (simultan 1/2, 1/3, 1/4 etc. din lungimea ei), produc├ónd sunete tot mai ├«nalte, numite a. sau simplu armonice. Not├ónd cu f frecven╚Ťa sunetului fundamental, sunetele seriei a. au frecven╚Ťa 2 f (dubl─â), 3 f (tripl─â ╚Ö.a.m.d.). Seria primelor 16 a. ale sunetului fundamental do = 66 Hz* (├«n gama* natural─â) prezint─â aspectul din ex. 1. (Numai pentru claritate s.a. au fost scrise succesiv); ├«n realitate, produc├«ndu-se simultan cu sunetul fundamental, ele ar trebui scrise pe aceea╚Öi vertical─â, concretiz├ónd vechea afirma╚Ťie: ÔÇ×orice sunet muzical este de fapt un acord*ÔÇŁ). Execut├ónd la pian sunetul do = 66 Hz (care ├«n gama temperat─â are f = 65,4 Hz) ╚Öi ╚Ťin├ónd clapa ap─âsat─â, o ureche exercitat─â, ascult├ónd cu aten╚Ťie, poate distinge bine ├«n special a. cu numerele de ordine 3, 5 ╚Öi 6. A. 4, 5 ╚Öi 6 formeaz─â acordajul maj. perfect, ├«n stare direct─â ╚Öi ├«n pozi╚Ťie (3) str├óns─â. A. 7, 11, 13 ╚Öi 14 nu sun─â exact ca notele cu care au fost transcrise. Cele notate cu semnul ÔÇ×+ÔÇŁ au frecven╚Ťa pu╚Ťin mai mare, iar cele notate cu semnul ÔÇ×-ÔÇŁ au frecven╚Ťa ceva mai mic─â. Intensitatea (1) cu care sunt produse a. descre╚Öte odat─â cu ├«n─âl╚Ťimea (1) lor, dar nu ├«n mod regulat. Natura coardei, modul de excitare a vibra╚Ťiilor (prin arcu╚Ö, lovire sau altfel), caracteristicile cutiei de rezonan╚Ť─â* a instr. considerat etc. creeaz─â diferen╚Ťe ├«ntre intensit─â╚Ťile a., unele fiind mai slabe, iar altele put├ónd chiar lipsi. Coloana de aer din tuburile sonore deschise (fl., fluier) vibreaz─â ├«n felul coardelor, pe c├ónd cea din tuburile sonore ├«nchise (cl., nai) vibreaz─â astfel ├«nc├ót un sunet fundamental este ├«nso╚Ťit numai de a. de ordin impar (3 f, 5 f, 7 f etc.). A. prezente ├«n spectrul unui sunet ╚Öi intensitatea fiec─âruia determin─â global senza╚Ťia de timbru* proprie instr. considerat, dup─â care acesta poate fi recunoscut cu urechea. Sunetele fundamentale ale unor instr. muzicale ca pl─âcile, membranele, vergile etc. sunt ╚Öi ele ├«nso╚Ťite de sunete superioare, provenite tot din vibra╚Ťiile par╚Ťiale. Aceste sunete nu fac ├«ns─â parte din seria a., adic─â frecven╚Ťele lor nu sunt multipli ├«ntregi ai frecven╚Ťei sunetului lor fundamental. (Ex. 2: par╚Ťialele care ├«nso╚Ťesc sunetul fundamental al unei vergi din care se poate face un trianglu*). ÔÖŽ Existen╚Ťa a. a fost descoperit─â pe vremea lui Mersenne sau chiar de c─âtre acesta. Fenomenul respectiv a fost expus ├«n form─â ╚Ötiin╚Ťific─â de Sauveur, creatorul acusticii* muzicale. Rolul a. ├«n formarea timbrului a fost fundamentat de Helmholtz (1821-1894). Acela╚Öi, invoc├ónd fenomenul b─ât─âilor* acustice produse ├«ntre a. sunetelor intervalelor* muzicale, a elaborat o teorie explicativ─â a genezei raportului consonan╚Ť─â* ÔÇô disonan╚Ť─â*. Sin.: sunete par╚Ťiale, concomitente sau superioare. V. armonie; dualism; func╚Ťie (1).
m├ón─â armonic─â (istoria teoriei muzicale), ├«n general, procedeu mnemotehnic pentru fixarea ├«n memorie a unei sc─âri* muzicale, reprezent├ónd sunetele pe palma m├óinii st├óngi ╚Öi pe degete. Ex.: m├ón─â guidonian─â*. ├Än muzica chinez─â, cei 12 liu* ai sc─ârii temperate* erau reprezenta╚Ťi ├«n urm─âtorul ciclu: 4 pe podul palmei, la baza degetelor, 3 pe ar─ât─âtor, 2 pe v├órful degetelor mijlociu ╚Öi inelar ╚Öi 3 pe degetul mic. Fiecare liu ├«╚Öi avea numele s─âu.
ARM├ôNIC, -─é adj. (cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus): ├«n sintagma disimila╚Ťie armonic─â (v.).

Armonic dex online | sinonim

Armonic definitie

Intrare: armonic
armonic adjectiv