arman definitie

43 definiții pentru arman

armán1 sn [At: DAME, T. 56 / V: h-, -mean2 / Pl: ~mene / E: tc harman] (Reg) 1 Arie1 (1). 2 Loc îngrădit lângă casă (sau pe câmp) unde se treieră, se pune fânul sau paiele, se închid vitele etc. Cf curte, obor. 3 Locul unde au fost hrănite oile iarna. 4 Cerc la suprafața apei. 5 (Îe) Jocul în ~ (sau trei ~mene) Joc cu arșice (sau cu bani de metal) care se aruncă în (trei) cercuri desenate pe pământ.
armấn, ~ă smf a vz aromân
armeán2 sn vz arman1
aromấn, ~ă [At: DA ms / V: arăm-, armân, arum- / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (depr) cuțovlah, rămân, român, rumân, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5).
ARMÁN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie1 (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pânză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat. 4. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman.
ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.
AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.
ARMÁN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie1 (1). 2. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman.
ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.
AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.
ARMÁN1 s. m. v. armean.
ARMÁN2, armane, s. n. (Regional) 1. Loc pe cîmp unde se cară și se treieră bucatele (avînd uneori mai multe arii); (prin restricție) arie. Se vorbește Despre prăsila care prisosește. De S.M.T., de norme, de legume Și paza pe armane cîtă-i, cum e. DRAGOMIR, S. 22. Le-am dat bani să secere și să lucreze la arman, nu să caute țipari în Adîncata. SADOVEANU M. C. 21. ♦ Loc (uneori împrejmuit) în apropierea casei, folosit ca arie la treierat sau la alte treburi gospodărești. Ocolim armanul, ca să nu ne oprim caii dintr-o dată. STANCU, D. 469 2. (Rar; în forma armean) Cerc, rotocol. Bălăcea cu nuiaua prin apă și făcea haz cum sar stropi... de apă...El vedea că fiecare strop de apă, cînd pica înapoi la matcă, se face cîte-un armean (cerc) împrejurul lui și, de ce merge, se mărește. ISPIRESCU, L. 34. 3. Conac. – Variantă: (2) armeán s. n.
ARMEÁN1 s. n. v. arman1.
AROMÎ́N1, -Ă, aromîni, -e, adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. Dialectul aromîn. Ansamblul aromîn de cîntece și jocuri.
AROMÎ́N2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.
ARMÁN, armane, s. n. 1. Loc pe câmp unde se aduc și se treieră cerealele; (prin restricție) arie. 2. Loc îngrădit unde se închid vitele. 3. Cerc, rotocol (la suprafața unei ape). 4. Conac. – Tc. harman.
ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.
AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromân. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (<lat. romanus).
armán s. n., pl. armáne
aromấn adj. m., s. m., pl. aromấni; adj. f. aromấnă, pl. aromấne
armán (arie, rotocol) s. n., pl. armáne
aromân s. m., adj. m., pl. aromâni; f.sg. aromână, pl. aromâne
ARMÁN s. v. arie.
ARMÁN s. v. curte, ogradă.
ARMEÁN s. v. cerc, rotocol.
AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. v. aromânesc.
armán (armáne), s. n.1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele. – 2. Rotocol, cerc. – Var. harman, armean. Tc. harman (Șeineanu, II, 23; Lokotsch 869), cf. bg., sb. harman. – Der. armangiu, s. m. (paznic de hambar); armănit, s. n. (treierat).
AROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține populației de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice; referitor la această populație; macedoromân. /Din armân înv.
AROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.
arman n. 1. arie de treerat (se aude la Constanța); 2. (și armean) o varietate a jocului în arșici (numit astfel după suprafața circulară în care se joacă); 3. fig. rotocol produs de o picătură de apă: fiecare strop de apă... face câte un armean împrejurul lui ISP. [Turc. HARMAN].
Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.
armean n. V. arman.
armán n., pl. e (turc. pers. harman, arie). Sud. Îngrăditură. Arie. Cerc tras de copiĭ cu o vărguță pe pămînt saŭ cu cretă orĭ cărbune pe un paviment oare-care ca să joace la arșice, penițe, nasturĭ, petricele orĭ bile. V. madă.
armân, armânésc. Forme macedo-româneștĭ îld. Român, românesc. V. aromîn.
aromân, aromânésc. Forme literare contaminate din Armân și Român. Aceste forme-s formate greșit de literațiĭ neștiutorĭ. După cum Istrienilor nu le zicem Rumerĭ, nicĭ Francejilor Français, cum se numesc eĭ în limba lor, tot așa e greșit a zice Aromân îld. Român Macedonean saŭ Macedoromân.
*perghél n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] perkiar, pergĭar, pop. pergel, purgal, purgar). Circumferență, cerc tras pe pămînt în care băĭețiĭ pun arșicele, nucile saŭ bilele la joc. (În Mold. arman). Ogoĭ. Arcadă saŭ semicerc la zidărie. Vechĭ. Compas cu brațele curbe. A da perghel (Munt.), a ocoli, a da tîrcol.
arman s. v. CURTE. OGRADĂ.
ARMAN s. arie, (înv. și reg.) siliște, (reg.) țarc, (prin Mold. și Bucov.) năsadă. (~ pentru treieratul cerealelor.)
armean s. v. CERC. ROTOCOL.
AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromânesc, macedoromân, (rar) macedonean. (Populația ~.)
ARMÁN (< tc.) s. n. 1. Arie1 (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pînză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat.
ARMẤN s. m. (< a + lat. romanus): v. aromân.
AROMẤN, -Ă adj. și s. m. (< armân modificat după român): 1. termen folosit în sintagmele dialect aromân și idiom aromân (v. dialect și idiom). 2. persoană care face parte din populația care vorbește dialectul a. în Epir și Macedonia (Peninsula Balcanică). I se mai zice și macedoromân (v.). Se consideră că a. sunt o parte din urmașii direcți ai străromânilor, rupți din trupul poporului român ca o consecință a migrației popoarelor sud-slave în Peninsula Balcanică. Cea mai mare parte dintre ei sunt bilingvi și trăiesc în Grecia și Albania (e vorba de 200 de mii în Albania și de 300 de mii în Grecia); ceilalți sunt așezați în Iugoslavia și în Bulgaria.

arman dex

Intrare: arman
arman substantiv neutru
armean 3 s.n. substantiv neutru
Intrare: aromân (adj.)
aromân adjectiv
armân adjectiv
Intrare: aromân (s.m.)
aromân substantiv masculin
armân substantiv masculin