armament definitie

15 definiții pentru armament

armamént sn [At: HAMANGIU, C. C. 208 / Pl: ~e / E: fr armament] 1-2 (Frî) Echipare (a unei corăbii). 3 Totalitate a mijloacelor tehnice de luptă. 4 (Pex) Arme.
ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum.
ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum.
ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. Grăbesc la magazia de armament să număr cartușele. CAMIL PETRESCU, U. N. 259.
ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Fr. armement (lat. lit. armamentum).
armamént s. n., pl. armaménte
armamént s. n., pl. armaménte
ARMAMÉNT s. (MIL.) (pop.) muniție. (~ de luptă.)
ARMAMÉNT s.n. 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc. 2. Echipajul, proviziile și combustibilul necesar pe o navă. [Pl. -te. / < fr. armement, cf. lat. armamentum].
ARMAMÉNT s. n. 1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unități militare, a unei nave, țări etc. 2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare. (< fr. armement, lat. armamentum)
ARMAMÉNT ~e n. Totalitate a mijloacelor de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc.; arme. /<fr. armament, lat. armamentum
armament n. 1. înarmare; 2. preparative de răsboiu; 3. echiparea unui vas.
*armamént n., pl. e (fr. armement; lat. armamentum, pl. -a). Înarmare, prepare de războĭ. Armele unuĭ soldat orĭ uneĭ armate: armament modern. Echipamentu uneĭ corăbiĭ.
ARMAMENT s. (MIL.) (pop.) muniție. (~ de luptă.)
ARMAMENT DE PE AVIOANE (ELICOPTERE), totalitatea mijloacelor de luptă aflate în dotarea unei aeronave de luptă.

armament dex

Intrare: armament
armament substantiv neutru