armăsărúș sm [At: ODOBESCU, S. I, 132 / Pl: ~i / E: armăsar + -uș] 1-2 Armăsar tânăr (1-2) Si: armăsărel (1-2).

ARMĂSĂRÚȘ, armăsăruși, s. m. Armăsăraș. – Armăsar + suf. -uș.

ARMĂSĂRÚȘ, armăsăruși, s. m. Armăsăraș. – Armăsar + suf. -uș.

ARMĂSĂRÚȘ, armăsăruși, s. m. Armăsăraș. El intră în curțile domnești în săltăturile și în dezghinurile unui armăsăruș arăbesc, ager și zglobiu. ODOBESCU, S. I 132.

ARMĂSĂRÚȘ, armăsăruși, s. m. Armăsăraș. – Din armăsar + suf. -uș.

armăsărúș s. m., pl. armăsărúși

armăsărúș s. m., pl. armăsărúși

ARMĂSĂRÚȘ s. v. armăsaraș.

ARMĂSĂRUȘ s. armăsăraș.