Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

32 defini╚Ťii pentru arm─â

arm├í v [At: ANON. CAR. / Pzi: ~mez, (├«vr) arm / E: fr armer, lat armo, -are] 1- 2 (├Änv) vtr A (se) ├«narma. 3 vt A pune mecanismul unei arme (de foc) ├«n pozi╚Ťia imediat precedent─â desc─ârc─ârii ei. 4 vt A lansa ├«n serviciu o nav─â cu ├«ntreg utilajul necesar. 5 vt (├Äe) A ~ barca A da echipajului dispozi╚Ťii pentru a intra ├«n barc─â ╚Öi a fi gata de a primi ordine. 6 vt A dota cu arm─âtur─â un element de construc╚Ťie din beton pentru a-i m─âri rezisten╚Ťa. 7 vt A consolida o galerie de min─â prin montarea unei arm─âturi.
├írm─â sf [At: PSALT. SCH. 17/22 / Pl: ~me / E: ml arma] 1 Obiect, aparat sau ma╚Öin─â care serve╚Öte ├«n lupta ├«mpotriva inamicului, la v├ónat sau ├«n unele probe sportive. 2 (├Än comenzile militare) Pu╚Öc─â. 3 (├Äe) A depune -mele A se preda. 4 (├Äe) A f├« sub ~me A face serviciul militar. 5 (├Äs) La -me Comand─â (sau ├«ndemn) de a se preg─âti de lupt─â. 6 (Lpl; ├«s) Maestru de -me, sal─â de -me) Scrim─â. 7 (Lpl) Semne heraldice. 8 (├Äs) ÔÇô alb─â Arm─â (1) de metal care taie (sau care str─âpunge). 9 (├Äs) ÔÇô goal─â Arm─â (8) scoas─â din teac─â. 10 (├Äs) ÔÇô de foc Arm─â (1) cu cartu╚Öe. 11 Parte dintr-o armat─â specializat─â ╚Öi dotat─â pentru un anumit tip de lupt─â. 12 Serviciu militar. 13 (├Äs) ~ atomic─â Arm─â de nimicire ├«n mas─â care folose╚Öte energia produs─â de dezagregarea atomului. 14 (├Äs) ÔÇô bacteriologic─â Arm─â de nimicire ├«n mas─â care r─âsp├ónde╚Öte bacterii produc─âtoare de boli periculoase. 15 (├Äs) ÔÇô ecologic─â Nume generic dat metodelor ╚Öi tehnicilor de r─âzboi destinate modific─ârii condi╚Ťiilor normale ale mediului ├«nconjur─âtor al inamicului. 16 (Pm) Armat─â. 17 (├Änv; ├«e) A veni la ~me A se ├«nrola pentru a ├«ncepe un r─âzboi. 18 (├Äe) A ridica -mele asupra cuiva A ataca pe cineva. 19 (├Änv; ├«s) Contenire (sau ├«ncetare) de -me Armisti╚Ťiu. 20 (Lpl) Armament. 21 (Fig) Mijloc de lupt─â politic─â, ideologic─â, pe planul ideilor dominante din diferite domenii. 22 (Fig; rar; ├«s) -mele sufletului Orice virtute prin care se p─âstreaz─â integritatea moral─â. 23 (├Äe) A bate (pe cineva) cu propriile ~me A ├«nvinge pe cineva cu propriile argumente (sau mijloace). 24 (Pfm) Penis.
ARM├ü, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) ├«n pozi╚Ťia imediat precedent─â desc─ârc─ârii ei. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. (Pop.) A (se) ├«narma. 2. A dota cu arm─âtur─â o pies─â sau un element de construc╚Ťie din beton pentru a le m─âri rezisten╚Ťa. ÔÖŽ A consolida o galerie de min─â etc. prin montarea unei arm─âturi. 3. A lansa ├«n serviciu o nav─â cu ├«ntreg utilajul necesar. ÔÇô Din fr. armer, it. armare, lat. armare.
├üRM─é, arme, s. f. 1. Obiect, unealt─â, aparat, ma╚Öin─â care serve╚Öte ├«n lupta ├«mpotriva inamicului, la v├ónat, ├«n unele probe sportive etc. A depune armele = a) a se preda, a se declara ├«nvins; b) (fig.) a ceda. ÔŚŐ Arm─â alb─â = arm─â (1) destinat─â luptei corp la corp sau la distan╚Ť─â (pumnal, cu╚Ťit etc.). Arm─â de foc = arm─â (1) care folose╚Öte pulberea exploziv─â la aruncarea unui proiectil (pu╚Öca, tunul etc.). Arm─â de distrugere (sau de nimicire) ├«n mas─â = bomb─â atomic─â (sau chimic─â, biologic─â). ÔŚŐ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. A depune armele = a) a se preda, a se declara ├«nvins; b) (fig.) a ceda. ÔÖŽ Parte dintr-o armat─â specializat─â ╚Öi dotat─â pentru un anumit fel de lupt─â; serviciu militar specializat ├«n acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (├Än sintagma) Arm─â ecologic─â = nume generic dat metodelor ╚Öi tehnicilor de r─âzboi destinate modific─ârii condi╚Ťiilor normale ale mediului ├«nconjur─âtor al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupt─â (pe planul ideilor, al politicii etc.). ÔŚŐ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a ├«nvinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stem─â, de pe un blazon etc.; (rar) armoarii. ÔÇô Lat. arma.
ARM├ü, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) ├«n pozi╚Ťia imediat precedent─â desc─ârc─ârii ei. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. (Pop.) A (se) ├«narma. 2. A dota cu arm─âtur─â o pies─â sau un element de construc╚Ťie din beton pentru a le m─âri rezisten╚Ťa. ÔÖŽ A consolida o galerie de min─â etc. prin montarea unei arm─âturi. 3. A lansa ├«n serviciu o nav─â cu ├«ntreg utilajul necesar. ÔÇô Din fr. armer, it. armare, lat. armare.
├üRM─é, arme, s. f. 1. Obiect, unealt─â, aparat, ma╚Öin─â care serve╚Öte ├«n lupta ├«mpotriva inamicului, la v├ónat, ├«n unele probe sportive etc. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ÔÖŽ Parte dintr-o armat─â specializat─â ╚Öi dotat─â pentru un anumit fel de lupt─â; serviciu militar specializat ├«n acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (├Än sintagma) Arm─â ecologic─â = nume generic dat metodelor ╚Öi tehnicilor de r─âzboi destinate modific─ârii condi╚Ťiilor normale ale mediului ├«nconjur─âtor al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupt─â (pe planul ideilor, al politicii etc.). ÔŚŐ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a ├«nvinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stem─â, de pe un blazon etc. ÔÇô Lat. arma.
ARM├ü, armez, vb. I. Tranz. 1. A preg─âti o arm─â pentru tragere, introduc├«nd un cartu╚Ö ├«n camera de ├«nc─ârcare ╚Öi aduc├«nd percutorul ├«n pozi╚Ťia potrivit─â pentru a lovi capsa. ÔÖŽ (Rar) A ├«narma. [Emirul] robii-╚Öi urmeaz─â... C─âmile g─âte╚Öte ╚Öi negri-arm─âsari. MACEDONSKI, O. I 143. 2. A a╚Öeza ╚Öi fixa fiarele care urmeaz─â s─â constituie arm─âtura unei construc╚Ťii de beron armat. ÔÖŽ (Mine) A consolida (o galerie etc.) prin montarea unei arm─âturi. C├«t am lucrat eu cu perforatorul, b─âie╚Ťii au armat c├«mpul doi ╚Öi au mutat banda ├«n c├«mpul ├«ntii. DAVIDOGLU, M. 11. Minerii armeaz─â abatajul. BOGZA, V. J. 64 3. A pune pentru prima oar─â ├«n serviciu o nav─â, ambarc├«nd echipajul, aparatele, materialele ╚Öi proviziile necesare vie╚Ťii de bord ╚Öi naviga╚Ťiei.
├üRM─é, arme, s. f. 1. Instrument pentru atac sau ap─ârare. La ├«nceputul anilor... p─âm├«ntenii n─âscoceau arme de ap─ârare ╚Öi atac. SADOVEANU, N. F. 53. Izbuti a face s─â luceasc─â armele ca oglinda. ISPIRESCU, L. 3. Codrul clocoti de zgomot ╚Öi de arme ╚Öi de bucium, Iar la poala tui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoas─â. EMINESCU, O. I 147. Nici o arm─â nu avea alta dec├«t un mic junghi cu pl─âselele de aur. NEGRUZZI, S. I 148. ÔŚŐ Arm─â de foc = arm─â care folose╚Öte pulbere exploziv─â (ca pu╚Öca, revolverul, tunul etc.). Arn─âu╚Ťii se izbea, Armele de foc scotea ╚śi-n Codrean le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 88. Arm─â alb─â = (├«n opozi╚Ťie cu arm─â de foc) arm─â cu lam─â de o╚Ťel (sabie, baionet─â, cu╚Ťit etc.). Arm─â automat─â = arm─â de foc la care armarea se face f─âr─â interven╚Ťia omului, astfel c─â loviturile se succed f─âr─â ├«ntrerupere at├«t c├«t se apas─â pe tr─âgaci. Arm─â atomic─â = instrument de lupt─â a c─ârui putere e bazat─â pe energia atomic─â. Arm─â bacteriologic─â = mijloc criminal de exterminare ├«n mas─â, interzis ├«n dreptul interna╚Ťional, care const─â ├«n r─âsp├«ndirea de bacterii produc─âtoare de boli infec╚Ťioase ├«n scopul de a distruge popula╚Ťia pa╚Önic─â. V. bacteriologic. ÔŚŐ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica (sau a lua) armele = a ├«ncepe o lupt─â, un r─âzboi. A depune armele = a se preda, a se declara ├«nvins; fig. a ceda ├«n fa╚Ťa argumentelor adversarului, a se declara convins. ÔÖŽ Parte dintr-o armat─â, specializat─â pentru un anumit fel de lupt─â ╚Öi dotat─â cu mijloacele de lupt─â corespunz─âtoare; serviciu militar specializat ├«n acest sens. M─â, Cocor Dumitru, artileria e arm─â grea. SADOVEANU, M. C. 54. 2. Fig. (Uneori urmat de determin─âri ca ┬źspiritual┬╗, ┬źideologic┬╗ etc.) Mijloc de lupt─â pe t─âr├«m ideologic. Vigilen╚Ťa de mas─â a oamenilor muncii este arma cea mai puternic─â pentru descoperirea ╚Öi lichidarea ac╚Ťiunilor criminale ale du╚Ömanului de clas─â. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 649. O arm─â puternic─â a organiza╚Ťiilor de partid ├«n lupta pentru ridicarea nivelului muncii ideologice o constituie presa. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2557. ÔŚŐ Arma criticii (╚Öi autocriticii) = principala metod─â de dezv─âluire ╚Öi ├«nl─âturare a gre╚Öelilor ╚Öi lipsurilor din activitatea partidelor marxiste ╚Öi a altor organiza╚Ťii ale oamenilor muncii. Avem o arm─â minunat─â = arma criticii ╚Öi autocriticii. Ea este mijlocul principal de lichidare a gre╚Öelilor ╚Öi de ├«mbun─ât─â╚Ťire a muncii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 161. ÔÖŽ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a-l ├«nvinge folosindu-te de propriile lui argumente.
ARM├ü, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa ├«n ╚Ťel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel ├«nc├ót, la atingerea tr─âgaciului, coco╚Öul s─â loveasc─â sau s─â mi╚Öte percutorul. 2. A dota cu o arm─âtur─â o pies─â sau un element de construc╚Ťie f─âcute din beton, pentru a le da rezisten╚Ť─â. ÔÖŽ A consolida o galerie de min─â etc. prin montarea unei arm─âturi (1). ÔÖŽ A stabili prin calcul arm─âtura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima dat─â ├«n serviciu o nav─â, cu ├«ntreg utilajul necesar. ÔÇô Lat. armare.
├üRM─é, arme, s. f. 1. Obiect, unealt─â, aparat, ma╚Öin─â care serve╚Öte la atac sau la ap─ârare. ÔŚŐ Arm─â de foc = arm─â care folose╚Öte pulbere exploziv─â. Arm─â automat─â = arm─â de foc la care armarea se produce automat, loviturile succed├óndu-se ne├«ntrerupt c├ót timp se apas─â pe tr─âgaci. Arm─â alb─â = arm─â de o╚Ťel, cu v├órf ascu╚Ťit ╚Öi margini t─âioase. ÔŚŐ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a ├«ncepe o lupt─â, un r─âzboi. A depune armele = a se preda, a se declara ├«nvins; fig. a ceda; a se declara convins. ÔÖŽ Parte dintr-o armat─â specializat─â ╚Öi dotat─â pentru un anumit fel de lupt─â; serviciu militar specializat ├«n acest sens. 2. Fig. Mijloc de lupt─â (pe t─âr├óm ideologic). ÔŚŐ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a ├«nvinge pe cineva cu propriile lui argumente. ÔÇô Lat. arma.
armá (a ~) vb., ind. prez. 3 armeáză
ármă s. f., g.-d. art. ármei; pl. árme
arm├í vb., ind. prez. 1 sg. arm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. arme├íz─â
ármă s. f., g.-d. art. ármei; pl. árme
ÁRMĂ s. (fam.) sculă. (~ de vânătoare.)
ARM├ü vb. I. tr. 1. A introduce un cartu╚Ö ├«n camera de tragere a unei arme ╚Öi a aduce percutorul ├«n pozi╚Ťia de a lovi capsa. 2. A a╚Öeza, a fixa arm─âtura de fier unei construc╚Ťii de beton armat. ÔÖŽ (Mine) A consolida cu o arm─âtur─â (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o nav─â cu cele necesare plec─ârii ├«n larg, a pune ├«n serviciu (o nav─â). ÔÖŽ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pomp─â etc. ÔÖŽ A preg─âti ramele pentru a fi puse ├«n furche╚Ťi sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].
ARM├ü vb. tr. 1. a introduce un cartu╚Ö ├«n camera de tragere a unei arme. 2. a fixa arm─âtura de fier a unei construc╚Ťii de beton armat. ÔŚŐ a consolida cu o arm─âtur─â o pies─â, o galerie de min─â. 3. (mar.) a echipa o nav─â cu cele necesare plec─ârii ├«n larg. ÔŚŐ a introduce ramele unei ambarca╚Ťii ├«n furche╚Ťi. (< fr. armer, it., lat. armare)
├üRM─é s. f. 1. unealt─â, ma╚Öin─â care serve╚Öte pentru atac sau ap─ârare. ÔÖŽ ~ alb─â = arm─â destinat─â luptei corp la corp (baionet─â, stilet etc.); a depune ─Ľle = a se preda; (fig.) a ceda. ÔŚŐ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stem─â, de pe un blazon. 2. categorie de trupe din for╚Ťele armate corespunz├ónd unei activit─â╚Ťi specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< lat. arma)
arm─â (├írme), s. f. ÔÇô Obiect, unealt─â, aparat care serve╚Öte ├«n lupt─â. ÔÇô Mr. arm─â,, istr. ă¬rm─Ö. Lat. arma (Pu╚Öcariu 125; Candrea-Dens., 89; REW 650; DAR); cf. alb. arm├ź, it., sp., port. arma, fr. arme. Der. arma, vb., pe care REW 651 ├«l deriv─â de la lat. arm─üre; arm─ârie, s. f. (depozit de arme); arma╚Ö, s. m. (boier de rangul trei, mare maestru de artilerie. Era ├«ns─ârcinat cu men╚Ťinerea ordinii publice, ╚Öi r─âspundea ╚Öi de muzica de la curte ╚Öi de ╚Ťiganii prin╚Ťesei, so╚Ťia domnitorului; conducea tribunalul criminal. ├Än mod normal, subordona╚Ťii lui s├«nt denumi╚Ťi la fel, arma╚Öi sau arm─â╚Öei); arm─â╚Öel, s. m. (paznic); arm─â╚Öesc, adj. (propriu unui arma╚Ö); arm─â╚Öi, vb. (a numi ├«n func╚Ťia de arma╚Ö; a exercita aceast─â func╚Ťie; a aplica pedeapsa capital─â); arm─â╚Öie, s. f. (├«nv., tortur─â); arm─â╚Öoaie, s. f. (so╚Ťie de arma╚Ö); arm─âtur─â, s. f. (armur─â; blazon, armoarii), apare din sec. XVII, cu primele sensuri, azi ├«nv. (ultimul provine din fr. armature). Pu╚Öcariu 127 ├«l deriv─â din. lat. armatura, cf. it. armatura, sp. armadura; ar putea ├«ns─â fi ╚Öi forma╚Ťie intern─â, cu suf. -tur─â, cf. b─ât─âtur─â, c─âut─âtur─â, mur─âtur─â etc.; ├«narma, vb. Der. neol. arma, vb. (a lansa ├«n serviciu o nav─â cu utilajul necesar), din fr. armer; armament, s. n., din fr.; armat─â, s. f. cu var. armad─â, armadie (├«nv.), din it. armata (var. se explic─â prin intermediul ngr. ß╝Ǥü╬╝╬Č╬┤╬▒, sb., bg. armada); armator, s. m., din fr. armateur; armie, s. f. din fr. arm├ęe, prin intermediul pol. armia, rus. armija (sec. XVIII), ast─âzi ├«nv.; armisti╚Ťiu, s. n., din lat. armistitium (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. armistycyum; armoarii, s. f. pl. (arme; blazon), din fr. armoiries; armorial, s. n. (carte a boierilor), din fr.; armur─â, s. f., din fr.; armur─ârie, s. f. (loc unde se fabric─â, de repar─â sau se v├«nd arme); armurier, s. m.; desarma, vb., din fr. d├ęsarmer; rearma, vb., din fr. ÔÇô Din rom. arma╚Ö provine mag. ├írm├ís ÔÇ×arma╚ÖÔÇŁ.
A ARM├ü ~├ęz tranz. 1) (arme de foc) A preg─âti pentru tragere. 2) v. A ├ÄNARMA. 3) (elemente de construc╚Ťii, mine) A ├«nt─âri cu arm─âtur─â. 4) (nave) A echipa cu cele necesare pentru a ie╚Öi ├«n mare. /<fr. armer, lat. armare
├üRM─é ~e f. 1) Unealt─â sau ma╚Öin─â care serve╚Öte pentru atac, pentru ap─ârare, la v├ónat sau ├«n unele probe sportive. ~ atomic─â. ~ chimic─â. ÔŚŐ ~ alb─â arm─â destinat─â luptei corp la corp (de exemplu: baioneta, cu╚Ťitul, pumnalul, sabia etc.). ~ de foc arm─â pentru ├«nc─ârcarea c─âreia se folose╚Öte pulbere exploziv─â (de exemplu: pu╚Öca, tunul, revolverul etc.). A fi (sau a se afla) sub ~e a face serviciul militar. A depune ~ele a) a se preda du╚Ömanului; a se declara ├«nvins; b) a se l─âsa b─âtut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupt─â. 3) fig. Mijloc pus ├«n serviciul unui scop. ÔŚŐ A bate pe cineva cu propriile lui ~e a ├«nvinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.-D. armei] /<lat. arma, fr. arme
arm├á v. a ├«narma: vÔÇÖarma╚Ťi la lupt─â, timpul e propice BOL.
arm─â f. 1. unealt─â de lovit (la atac sau ap─ârare), ╚Öi ├«n special pu╚Öca: arma la um─âr! Armele sunt ofensive (sabie, pu╚Öc─â, pistol, etc.) ╚Öi defensive (coif, pav─âz─â, plato╚Ö─â); 2. diferite trupe ale unei armate: arm─â de geniu; 3. pl. profesiune militar─â: cariera armelor; 4. semne eraldice, armoarii: armele Fran╚Ťei; 5. scrim─â: maestru de arme. [Lat. ARMA: sensurile 2-5 sunt galicisme].
├írm─â f., pl. e (lat. arma, ─şar ├«n ├«n╚Ťelesurile no┼ş─â de la fr. arme). Unealt─â de atac or─ş de ap─ârare, ca sabia, pu╚Öca, tunu ╚Ö. a.: a lua armele, a pune m├«na pe arme. Fel de armat─â (infanterie, cavalerie, artilerie, marin─â ╚Ö. a.). Cariera armelor, milit─âria, profesiunea de militar. Maestru (sa┼ş profesor) de arme, maestru de scrim─â. A fi supt arme, a fi soldat. A fi ├«n arme, a fi armat (gata de r─âzbo─ş). La arme, alerga╚Ť─ş la arme, pune╚Ť─ş m├«na pe arme, arma╚Ťi-v─â (strig─ât de alarm─â). Pl. Marc─â, emblem─â, semne simbolice distinctive ale une─ş ╚Ť─âr─ş, ale unu─ş ora╚Ö, ale une─ş famili─ş ╚Ö. a.
arm├ęz v. tr. (lat. armare). Da┼ş arme, echipez cu arme. V. refl. Pun m├«na pe arme, m─â echipez cu ele. Fig. M─â ├«nt─âresc, ├«m─ş fac curaj: a te arma cu r─âbdare. ÔÇô ╚śi ├«narmez. Vech─ş ╚Öi ├«ntrazmez.
ARMĂ s. (fam.) sculă. (~ de vînătoare, bună.)
ARM─é. Subst. Arm─â, arm─â alb─â, arm─â de foc, junt (pop.), arm─â automat─â, gur─â de foc; ma╚Öin─â de r─âzboi. Arc, arcule╚Ť (dim.); arbalet─â (├«nv.), manubalist─â. Arcan (├«nv.). Pra╚Ötie. Catapult─â, balist─â, bricol─â, bombard─â. Berbec, taran. Bumerang. Buzdugan, ghioag─â, m─âciuc─â, chilom. Suli╚Ť─â, sulicioar─â (dim., pop.), dard─â (├«nv.), javelin─â (├«nv.), pilum (ant.), lance, mazdrac (├«nv. ╚Öi reg.), halebard─â. Baionet─â, panganet (reg.), spang─â (├«nv.). Pumnal, hanger, stilet, ╚Öi╚Ö, jungher (├«nv.), junghi (├«nv.). Sabie, s─âbiu╚Ť─â (dim.), s─âbioar─â, s─âbioi (augm.), gladium, spad─â, rapier─â (rar), spang─â (├«nv.), spat─â (├«nv.), palo╚Ö (├«nv.), pal─â (├«nv.), tesac, iatagan. Topori╚Öc─â, topor, topora╚Ö (dim.), toporel (dim.), bard─â, baltag, sat├«r (├«nv.), tomahawk. Pistol, pistola╚Ö (dim.), revolver, browning, pistolet. Pu╚Öc─â, pu╚Öculi╚Ť─â (dim.), pu╚Öcu╚Ť─â, pu╚Öcoci (ir.), carabin─â, stru╚Ť (reg.), durd─â (├«nv. ╚Öi reg.), durduli╚Ť─â (dim., ├«nv. ╚Öi reg.), flint─â, flintuli╚Ť─â (dim., pop.), s├«nea╚Ť─â (├«nv. ╚Öi arh.), archebuz─â, muschet─â, tromblon. Mitralier─â, pistol mitralier─â, arm─â automat─â, automat, pu╚Öc─â-mitralier─â, moto-mitralier─â. Tun, pu╚Öc─â (├«nv.), bombard─â, balimez (├«nv.), s─âc─âla╚Ö, treasc, piu─â (├«nv. ╚Öi reg.), culevrin─â (├«nv.), mortier, obuzier; brand, arunc─âtor, arunc─âtor de fl─âc─âri, faust-patron. Min─â. S─âgeat─â, s─âge╚Ťic─â (dim.), dard─â (├«nv., rar); proiectil, cartu╚Ö, glon╚Ť, glon╚Ť dum-dum, trasor, plumb, ╚Örapnel, grenad─â, obuz, combara (├«nv.), ghiulea, torpil─â, bomb─â, rachet─â. Armurier, tufecciu (turcism ├«nv.); s─âbier (├«nv.). Arsenal, armur─ârie (rar), arm─ârie (├«nv. ╚Öi reg.). Armament, arme, muni╚Ťie. Vb. A arma. A ├«nc─ârca. A trage, a desc─ârca (arma); a trage la ╚Ťint─â, a ╚Ťinti, a ochi, a lua la ╚Ťint─â, a lua la ochi; a trage cu pu╚Öca, a trage cu tunul, a pu╚Öc─âri (├«nv.); a ├«mpu╚Öca, a pu╚Öca (├«nv. ╚Öi pop.). A t─âia, a spinteca, a reteza, a s─âbia (├«nv.), a buzdug─âni (rar). A ├«mpunge, a suli╚Ťa (rar). A arunca s─âge╚Ťi, a trage cu arcul, a s─âgeta. A (se) ├«narma, a (se) arma (pop.). A dezarma. V. armat─â, instrumente de t─âiat, omor, osta╚Ö, t─âiere.
├írm─â-juc─âr├şe s. f. Juc─ârie ├«n form─â de arm─â ÔŚŐ ÔÇ×Poli╚Ťia din Locarno [...] a constatat c─â s-au ├«nmul╚Ťit cazurile ├«n care r─âuf─âc─âtorii ╚Öi-au amenin╚Ťat victimele cu arme-juc─ârii.ÔÇŁ I.B. 1 II 67 p. 4. ÔŚŐ ÔÇ×Poli╚Ťia din ora╚Öul Barry (Canada), anun╚Ťat─â c─â se va comite o spargere la banca central─â, a ajuns la timp pentru a-i prinde pe infractori. Toat─â povestea fusese ├«nscenat─â ├«n chip de reclam─â pentru armele-juc─ârii produse de fabrica respectiv─â.ÔÇŁ Cont. 18 II 77 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Fabrican╚Ťii de arme-juc─ârii au trecut ╚Öi la militarizarea celebrilor ┬źrobo╚Ťi convertibili┬╗.ÔÇŁ I.B. 28 XII 85 p. 8 (din arm─â + juc─ârie)
ARMA AVIA╚ÜIE categorie din cadrul for╚Ťelor armate specializat─â ╚Öi ├«nzestrat─â ├«n vederea ducerii de lupte aeriene ╚Öi distrugerii obiectivelor terestre.
ARM─é SUB AP─é armament principal sau secundar pentru avia╚Ťia minerotorpiloare ╚Öi antisubmarine incluz├ónd torpilele, grenadele antisubmarine, minele ╚Öi mijloacele de distrugere a minelor sau de protec╚Ťie ├«mpotriva minelor sau a torpilelor destinate a lovi sub ap─â navele de suprafa╚Ť─â sau submarinele inamicului ori de a proteja navele ╚Öi submarinele proprii ├«mpotriva armelor sub ap─â ale inamicului.
CEDANT ARMA TOGAE, CONCEDANT LAUREA LAUDI (lat.) armele s─â cedeze locul togii, laurii ÔÇô elocven╚Ťei ÔÇô Cicero, ÔÇ×De oficiisÔÇŁ, I, 22, 77. Astfel formuleaz─â Cicero preferin╚Ťa sa pentru o conducere civil─â a societ─â╚Ťii. P. ext. ├Ändemn la solu╚Ťionarea pa╚Önic─â a conflictelor.
ARM─é, ARMA╚ś subst. 1. Arm─â b. (16 B IV 20). 2. Arm─â╚Ö/escu, C. act.; -e╚Öti s.; -ei (Isp, I1).

Arm─â dex online | sinonim

Arm─â definitie

Intrare: arm─â
arm─â substantiv feminin
Intrare: arma
arma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Arm─â
Arm─â