arivíst, ~ă smf a [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: fr arriviste] 1-2 (Persoană) care caută să parvină la o situație în societate prin orice mijloace Si: parvenit.

ARIVÍST, -Ă, ariviști, -ste, s. m. și f. Persoană care caută să parvină la o situație în societate prin mijloace necinstite. – Din fr. arriviste.

ARIVÍST, -Ă, ariviști, -ste, s. m. și f. Persoană care caută să parvină la o situație în societate prin mijloace necinstite. – Din fr. arriviste.

ARIVÍST, -Ă, ariviști, -ste, s. m. și f. Persoană care caută, prin tot felul de mijloace lipsite de scrupule, să parvină la o situație în societate; persoană care urmărește cît mai multe foloase personale. Iago este un ambițios, un cinic, un arivist, deviza vieții lui, pe care o strigă în gura mare, e «umple-ți punga!». CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 15/2.

ARIVÍST, -Ă, ariviști, -ste, s. m. și f. Persoană care caută să parvină la o situație în societate prin mijloace lipsite de scrupule. – Fr. arriviste.

arivíst s. m., pl. arivíști

arivístă s. f., g.-d. art. arivístei; pl. arivíste

arivíst s. m., pl. arivíști

arivístă s. f., pl. arivíste

ARIVÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care caută să parvină în societate, folosind în acest scop orice mijloace. [< fr. arriviste].

ARIVÍST, -Ă s. m. f. cel care caută să parvină, prin orice mijloace. (< fr. arriviste)

ARIVÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care caută să obțină o situație materială pe căi necinstite și fără a o merita. /<fr. arriviste