aristotélic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, -ice / E: fr aristotelique] 1 Care aparține lui Aristotel. 2 Referitor la Aristotel. 3 Specific filozofiei lui Aristotel Si: peripatetic. 4 Bazat pe ideile lui Aristotel.

ARISTOTÉLIC, -Ă, aristotelici, -ce, adj. Care aparține lui Aristotel, bazat pe ideile lui Aristotel; aristotelian. – Din fr. aristotélique.

ARISTOTÉLIC, -Ă, aristotelici, -ce, adj. Care aparține lui Aristotel, bazat pe ideile lui Aristotel; aristotelian. – Din fr. aristotélique.

aristotélic adj. m., pl. aristotélici; f. aristotélică, pl. aristotélice

aristotélic adj. m., pl. aristotélici; f. sg. aristotélică, pl. aritstotélice

ARISTOTÉLIC, -Ă adj. Care aparține lui Aristotel; bazat pe principiile, pe ideile lui Aristotel. [Cf. fr. aristotélique].

ARISTOTÉLIC, -Ă adj. propriu lui Aristotel. (< fr. aristotélique)

*aristotélic, -ă adj. În felu luĭ Aristotele. S. Partizan al luĭ Aristotele.