aristocratic definitie

14 definiții pentru aristocratic

aristocrátic, ~ă [At: (a. 1848) URICARIUL X, 18 / Pl: ~ici, -ice / E: fr aristocratique, gr ἀριστοϰσατιϰός] 1-3 a Aristocrat (2, 4, 6). 4 a În spiritul aristocrației. 5 a Specific aristocrației. 6 a Care provine de la aristocrație. 7 av Ca aristocrații.
ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -ce, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației; aristocrat. – Din fr. aristocratique.
ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -ce, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației; aristocrat. – Din fr. aristocratique.
ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici,-e, adj. Care aparține aristocrației, în spiritul aristocrației, propriu aristocrației. Originea ei aristocratică o făcea să se creadă nenorocită în tovărășia unui om din popor. VLAHUȚĂ. O. A. 360. Se numea Alfons și reprezenta ultima fază de degenerare a uneia din cele mai vechi și mai aristocratice familii din țară. VLAHUȚĂ, O. A. 360.
ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -e, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. – Fr. aristocratique.
aristocrátic (-to-cra-) adj. m., pl. aristocrátici; f. aristocrátică, pl. aristocrátice
aristocrátic adj. m. (sil. -cra-), pl. aristocrátici; f. sg. aristocrátică, pl. aristocrátice
ARISTOCRÁTIC adj. v. ales.
ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. [Cf. fr. aristocratique, it. aristocratico].
ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. propriu aristocrației; aristocrat. (< fr. aristocratique)
ARISTOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aristocrație; propriu aristocrației. /<fr. aristocratique
aristocratic a. ce ține de aristocrație.
*aristocrátic, -ă adj. (vgr. aristokratikós). Care ține de aristocrație. Adv. În mod aristocratic.
ARISTOCRATIC adj. ales, aristocrat, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. si peior.) simandicos. (De neam ~.)

aristocratic dex

Intrare: aristocratic
aristocratic adjectiv
  • silabisire: -cra-