Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru arini╚Ö

anin├ş╚Ö sn vz arini╚Ö
arin├ş╚Ö1 sn [At: (a. 1646) DOC., ap. HEM 1214 / V: ani- / Pl:~uri/ E: arin + -i╚Ö] (Mun) Arini╚Öte.
arin├ş╚Ö2 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 294 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: arin─â1 + -i╚Ö] (Reg) De╚Öert.
ANIN├Ź╚ś s. n. v. arini╚Ö.
ARIN├Ź╚ś, arini╚Öuri, s. n. Arini╚Öte. [Var.: anin├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Arin + suf. -i╚Ö.
ANIN├Ź╚ś s. n. v. arini╚Ö.
ARIN├Ź╚ś, arini╚Öuri, s. n. Arini╚Öte. [Var.: anin├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Arin + suf. -i╚Ö.
ANIN├Ź╚ś s. n. v. arini╚Ö.
ARIN├Ź╚ś, arini╚Öuri, s. n. (Munt.) Arini╚Öte. ÔÇô Variant─â: anin├ş╚Ö s. n.
ARIN├Ź╚ś2, arini╚Öuri, s. n. (├Änvechit ╚Öi regional) De╚Öert, pustiu. Dup─â ce am cetit un capitul din istoria lui Napoleon... pre care l-am urmat ├«n arini╚Öurile Egiptului ╚Öi ├«n troienele z─âpezilor Rusiei, am l─âsat cartea ╚Öi am ├«nchis ochii. NEGRUZZI, S. I 294.
ANIN├Ź╚ś s. n. v. arini╚Ö.
ARIN├Ź╚ś1, arini╚Öuri, s. n. (Reg.) Arini╚Öte. [Var.: anin├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Din arin + suf. -i╚Ö.
ARIN├Ź╚ś2, arini╚Öuri, s. n. (├Änv. ╚Öi reg.) De╚Öert, pustiu. ÔÇô Din arin─â1 + suf. -i╚Ö.
arin├ş╚Ö s. n., pl. arin├ş╚Öuri
arin├ş╚Ö s. n., pl. arin├ş╚Öuri
ARIN├Ź╚ś s. arini╚Öte. (Trecea printr-un ~.)
ARIN├Ź╚ś s. v. de╚Öert, pustietate, pustiu.
ariniș n. nisipiș, deșert: în arinișurile Egiptului NEGR. [Din vechiu-rom. și Tr. arină, nisip = lat. ARENA].
anin├ş╚Ö n., pl. ur─ş. Loc cu anin─ş, p─âdure de anin─ş. ÔÇô ╚śi arini╚Ö.
arin├ş╚Ö n. V. anini╚Ö.
ARINI╚ś s. (BOT.) arini╚Öte. (Trecea printr-un ~.)
arini╚Ö s. v. DE╚śERT. PUSTIETATE. PUSTIU.
arin├ş╚Ö1, arini╚Öuri, s.n. ÔÇô P─âdurice de arini; arini╚Öte. ÔÖŽ (top.) Arini╚Ö, localitate ├«n ╚Üara Codrului; Arini╚Ö, localitate ├«n Maramure╚Öul din dreapta Tisei (Fipila╚Öcu, 1940). ÔÇô Din arin (< lat. *alninus din alnus ÔÇ×aninÔÇŁ; cf. scrt. arana ÔÇ×p─âdureÔÇŁ) + suf. -i╚Ö (DEX, MDA).
arin├ş╚Ö2, arini╚Öuri, (arinar), s.n. ÔÇô (├«nv.) Teren nisipos. ÔÇô Din arin─â ÔÇ×nisipÔÇŁ < lat. arena, -rium ÔÇ×carier─â de nisipÔÇŁ (╚ś─âineanu, MDA; Lo╚Öon╚Ťi, 2001: 24-25).
arin├ş╚Ö, -uri, s.n. ÔÇô 1. Teren nisipos. De╚Öert. 2. P─âdurice de arini; arini╚Öte. Termen atestat doar ├«n toponime: Valea Arini╚Öului, ├«n V─âleni. 3. Arini╚Ö, localitate ├«n ╚Üara Codrului. ÔÇô Din arin + -i╚Ö (DER).
ARINI╚ś, com. ├«n jud. Maramure╚Ö, pe r├«ul S─âlaj; 1.166 loc. (1991).

Ariniș dex online | sinonim

Ariniș definitie

Intrare: ariniș
aniniș
ariniș substantiv neutru
Intrare: Ariniș
Ariniș