ARINÍȘ2, arinișuri, s. n. (Învechit și regional) Deșert, pustiu. După ce am cetit un capitul din istoria lui Napoleon... pre care l-am urmat în arinișurile Egiptului și în troienele zăpezilor Rusiei, am lăsat cartea și am închis ochii. NEGRUZZI, S. I 294.
ariníș1, arinișuri, s.n. – Pădurice de arini; ariniște. ♦ (top.) Ariniș, localitate în Țara Codrului; Ariniș, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Fipilașcu, 1940). – Din arin (< lat. *alninus din alnus „anin”; cf. scrt. arana „pădure”) + suf. -iș (DEX, MDA).
ariníș, -uri, s.n. – 1. Teren nisipos. Deșert. 2. Pădurice de arini; ariniște. Termen atestat doar în toponime: Valea Arinișului, în Văleni. 3. Ariniș, localitate în Țara Codrului. – Din arin + -iș (DER).