ARIMÓR, arimori, s. m. Persoană care se ocupă cu arimarea. – După fr. arrimeur.

arimór s. m., pl. arimóri

arimór s. m., pl. arimóri

ARIMÓR s.m. Cel care se ocupă cu arimarea. [Cf. fr. arrimeur].

ARIMÓR s. m. cel care se ocupă cu arimarea; stivuitor. (< fr. arrimeur)

ARIMOR persoană calificată care se ocupă cu arimarea.