aril definitie

13 definiții pentru aril

aríl2 sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr aryle] (Chm) Radical organic monovalent obținut dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
aríl1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr arille] (La fructe) Partea cărnoasă care acoperă parțial (sau total) sămânța Si: arilod.
ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.
ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.
ARÍL s. n. Radical care derivă de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. – Fr. aryl.[1]
aríl1 (radical organic) s. m.
aríl2 (înveliș al unor semințe) s. n., pl. aríle
aríl (chim.) s. m., pl. aríli
aríl (bot.) s. n.
ARÍL s.m. Radical derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. [< fr. aryle].
ARÍL s.n. (Bot.) Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor; arilod. [< fr. arille, cf. lat. arillus].
ARÍL1 s. m. radical organic monovalent derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (< fr. aryle)
ARÍL2 s. n. înveliș cărnos, viu colorat, al unor semințe. (< fr. arille)

aril dex

Intrare: aril (bot.; -e)
aril bot.; -e substantiv neutru
Intrare: aril (chim.; -i)
aril chim.; -i substantiv neutru