Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

34 defini╚Ťii pentru arici

áric, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, -ice / E: ger arisch] (Iuz) 1-11 Arian1 (6-16).
ar├şci1 sm [At: PRAV. (1640), ap. GCR I, 90 / V: -ice, h~(u) I Pl: ~ / E: ml ericius] 1 Mamifer patruped insectivor, acoperit pe spate cu ╚Ťepi lungi, care se face ghem c├ónd simte primejdia (Erinaceus europaeus). 2 (Pop; ├«e) Parc─â i-a spus (sau i-a ╚Öoptit) ~ ul la ureche Se spune despre cineva care a luat o hot─âr├óre ├«n╚Ťeleapt─â. 3 (Pop; ├«e) L-a ├«ndemnat ~ ul Se spune despre cineva care a luat o hot─âr├óre gre╚Öit─â. 4 (├Äe) ~ de barb─â (sau barb─â de ~) Barb─â deas─â ╚Öi ╚Ťepoas─â. 5 (├Äc) -de-mare Animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu ╚Ťepi (Echinus melo). 6 (Fig; pop) Nume dat unui om zgribulit de frig. 7 (Bot; reg) Cium─âfaie (Datura stamonium). 8 (Bot; reg) Rostogol (Echinops sphaerocephalus). 9 (Bot; Buc) Mu╚Öchi form├ónd tufe, cu frunze ascu╚Ťite, av├ónd pe margini ╚Öi pe dos din╚Ťi╚Öori ascu╚Ťi╚Ťi, care cre╚Öte pe marginea drumurilor, ├«n locuri nisipoase ╚Öi argiloase, ├«n p─âduri p├ón─â la 2500 m (Pogonatum urnigerum). 10 (Bot) Varietate de gr├óu cu spicul des (Triticum compactam). 11 (Trs) T─âciune (Ustilago tritici). 12 Ariceal─â. 13 (Pop) Bub─â. 14 (Reg) Herpes. 15 (Reg) B─ât─âtur─â ├«n talp─â. 16 (Reg; lpl) Hemoroizi. 17 (Reg) Cancer. 18 (Pop) Hor─â. 19 (Pop) Dans comic la nunt─â, ├«n care un dansator imit─â mi╚Öc─ârile ariciului (1). 20 Instrument cu care se ├«ndep─ârteaz─â crusta de pe pere╚Ťii unor canale. 21 (Mil) Element de baraj ├«mpotriva tancurilor sau infanteriei, alc─âtuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruci╚Ö.
aric├ş2 vr [At: REV. CRIT. III, 86 / Pzi: ~icesc / E: arici1] (Reg) 1 (D. om) A se str├ónge ca ariciul (1). 2 (D. p─âr) A se zb├órli. 3 A se ├«mboln─âvi de ariceal─â.
AR├ŹCI1, arici, s. m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascu╚Ťit ╚Öi corpul gros, acoperit cu ╚Ťepi (Erinaceus europaeus). ÔŚŐ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu ╚Ťepi; echinid─â (Echinus melo). 2. Instrument cu care se ├«ndep─ârteaz─â crusta depus─â pe pere╚Ťii unor canale. 3. (Mil.) Element de baraj ├«mpotriva tancurilor sau infanteriei, alc─âtuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruci╚Ö. ÔÇô Lat. ericius.
ARIC├Ź2, pers. 3 arice╚Öte, vb. IV. Refl. A se ├«mboln─âvi de ariceal─â. ÔÇô Din arici1.
ARIC├Ź2, pers. 3 arice╚Öte, vb. IV. Refl. A se ├«mboln─âvi de ariceal─â. ÔÇô Din arici1.
AR├ŹCI1, arici, s. m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascu╚Ťit ╚Öi corpul gros, acoperit cu ╚Ťepi (Erinaceus europaeus). ÔŚŐ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu ╚Ťepi (Echinus melo). 2. Instrument cu care se ├«ndep─ârteaz─â crusta depus─â pe pere╚Ťii unor canale. 3. (Mil.) Element de baraj ├«mpotriva tancurilor sau infanteriei, alc─âtuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruci╚Ö. ÔÇô Lat. ericius.
AR├ŹCI, arici, s. m. 1. Animal mamifer, insectivor, cu botul ascu╚Ťit ╚Öi corpul gros, acoperit pe deasupra cu ghimpi, ├«n a╚Öa fel ├«nc├«t, str├«ns, pare un ghem ╚Ťepos. Asear─â, prin gr─âdina amor╚Ťit─â, Din tufe de pelin cu frunze mici A ap─ârut ├«n tain─â un arici ÔÇô O mic─â vietate ghemuit─â. TOP├ÄRCEANU, P. O. 134. Toate lighioanele, p├«n─â ╚Öi c├«rti╚Ťele orbe╚Ťe ╚Öi aricii ghimpo╚Öi... toate i se ar─âtau lui in cale. ODOBESCU, S. III 185. Ariciul cu me╚Öte╚Öug s─â prinde ╚Öi vrabia cu mei. PANN, P. V. II 125. Merge pa╚Öa pe uli╚Ťe Cu trei mii de suli╚Ťe (Ariciul). ╚śEZ. I 26. ÔŚŐ Expr. Barb─â de arici = barb─â ╚Ťepoas─â. Mai ├«nt├«i am v─âzut dou─â chipuri de b─ârba╚Ťi, unul sp├«natic ╚Öi uscat, altul c-o barb─â de arici c─ârunt. SADOVEANU, N. F. 62. Zb├«rlit ca un arici = sup─âr─âcios, ursuz. (Familiar) I-a spus ariciul la ureche = a presim╚Ťit, a b─ânuit. Fl─âc─âiandrul... se furi╚Ö─â ╚Öi de ast─â dat─â de intr─â ├«n c─âmara fetelor, ca s─â asculte la sfatul lor. Pare c─â-i spusese ariciul la ureche c─â are s─â se petreac─â ├«ntre ele ceva pentru d├«nsul. ISPIRESCU, L. 240. ÔŚŐ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm, cu corpul acoperit cu ╚Ťepi, care tr─âie╚Öte ├«n unele m─âri ╚Öi oceane. 2. Nume dat unor boli ale vitelor, cailor ╚Öi mieilor. V. ariceal─â. ┬źAriciul┬╗ e o boal─â de picioare... care trece de la sine c├«nd vitele ├«╚Öi schimb─â felul traiului, adic─â c├«nd din ploaie, din glod ╚Öi din ╚Öura ur├«t─â le trecem ├«n grajduri curate. ╚śEZ. III 145. 3. Pies─â f─âcut─â din bare de fier forjat sau sudat, prev─âzut─â cu patru bra╚Ťe ascu╚Ťite la v├«rf; un num─âr mare de astfel de piese a╚Öezate pe ╚Öosea sau pe teren reprezint─â un baraj contra oamenilor, animalelor ╚Öi autovehiculelor cu pneuri. ÔŚŐ Arici antitanc = arici mare folosit contra autoblindatelor ╚Öi tancurilor. Arici de s├«rm─â = arici constituit dintr-un schelet de lemn sau de fier pe care se ├«nf─â╚Öoar─â s├«rm─â ghimpat─â.
AR├ŹCI, arici, s. m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascu╚Ťit ╚Öi corpul gros, acoperit cu ╚Ťepi (Erinaceus europaeus). ÔŚŐ Expr.: Barb─â de arici = barb─â ╚Ťepoas─â. Zb├órlit ca un arici = sup─âr─âcios, ursuz. ÔŚŐ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm cu corpul acoperit cu ╚Ťepi, care tr─âie╚Öte ├«n unele m─âri ╚Öi oceane (Echinus lividus). 2. Nume dat unor boli ale vitelor. 3 Pies─â f─âcut─â din bare de fier forjat sau sudat, prev─âzut─â cu patru bra╚Ťe cu v├órf ascu╚Ťit ╚Öi folosit─â ca obstacol ├«mpotriva animalelor, a autovehiculelor etc. ÔÇô Lat. ericius.
ar├şci1 s. m., pl. ar├şci, art. ar├şcii
!aric├ş2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se aric├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se arice├í; conj. prez. 3 s─â se arice├ísc─â
ar├şci-de-m├íre (animal marin) s. m., pl. ar├şci-de-m├íre, art. ar├şcii-de-m├íre
!c├ípul-ar├şciului (plant─â) s. m. art.
ar├şci s. m., pl. ar├şci
aric├ş vb., ind. prez. 3 sg. aric├ę╚Öte, imperf. 3 sg. arice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. arice├ísc─â
ar├şci-de-m├íre s. m.
c├ípul-ar├şciului (bot.) s. n.
AR├ŹCI s. v. ariceal─â, rostogol, scai, scaiete.
ARIC├Ź vb. v. ridica, zb├órli.
ARICI-DE-MÁRE s. (ZOOL.: Echinoidea) echinidă.
CAPUL-AR├ŹCIULUI s. v. buzdugan.
ar├şci (-ci), s. m. ÔÇô 1. Animal mamifer insectivor. ÔÇô 2. Tumoare, javart. ÔÇô 3. Plant─â (Echinope sphaerocephalus). ÔÇô 4. Herpes. ÔÇô Mr. ariciu, ari╚Ť, megl. ari╚Ť. Lat. ─ôr─şcius (Diez, I, 349; Pu╚Öcariu 118; Candrea-Dens., 85; K├Ârting 3273; REW 2897; DAR); cf. alb. irikj, it. riccio (sard. rizzu), sp. erizo (astur. arizo, gal. ourizo). Fonetismul prezint─â dificult─â╚Ťi, ├«ntruc├«t rezultatul normal ar trebui s─â fie ari╚Ť, ca ├«n dialecte. S-a ├«ncercat s─â se explice alterare ╚Ťi ÔÇ║ ci, care apare ╚Öi ├«n mr. ╚Öi ├«n it., printr-un tip intermediar eric(u)lus, de c─âtre Pu╚Öcariu 118; prin erix, -cis, dup─â Philippide, Altgr. Elemente, 2, ╚Öi Pascu, I, 38; prin schimbare de suf., de c─âtre Pascu, Beit├Ąrge, 9. Der. ariceal─â, s. f. (tumoare, javart); arici, vb. (a-╚Öi zb├«rli p─ârul; a se ghemui, a se face ghem; a suferi de ariceal─â sau de herpes); aricioaic─â, s. f. ÔÇô Din rom. provin ngr. ß╝Ǥü╬»¤ä╬Â╬╣╬┐¤é (Murnu 22; Meyer, Neugr. St., II, 74), rut. jaric (Candrea, Elemente, 405; Berneker, 448).
AR├ŹCI ~ m. 1) Mamifer insectivor cu botul ascu╚Ťit, cu corpul gros ╚Öi acoperit cu ghimpi. ÔŚŐ ~-de-mare animal de mare cu corpul sferic, acoperit cu ╚Ťepi. 2) mil. Obstacol din pari sau din bare a╚Öezate cruci╚Ö ├«mpotriva tancurilor sau infanteriei. /<lat. ericius
ariciu m. 1. mic mamifer acoperit cu ╚Ťepu╚Öe lungi ╚Öi tari; 2. joc copil─âresc ╚Öi hor─â ╚Ť─âr─âneasc─â (imit├ónd mi╚Öc─ârile ariciului); 3. boal─â de piele la om ╚Öi boal─â de picioare la cai ╚Öi la vite (prin analogie cu trupul ╚Ťepos al ariciului); 4. o boal─â de plante numit─â ╚Öi t─âciune. [Lat. ERICIUS].
*├íric, -─â adj. Relativ la Ar─ş, indo-europe┼ş (indo-german): din familia aric─â fac parte: Indieni─ş, Per╚Öi─ş, Armeni─ş, Greci─ş, Albaneji─ş, Latini─ş, Cel╚Ťi─ş, Germani─ş ╚Öi Slavi─ş. Adv. Vorbea┼ş aric. V. ar 2.
aric├ęsc (m─â) v. refl. M─â ├«mboln─âvesc de ariceal─â: un cal aricit.
ar├şc─ş m., pl. tot a╚Öa (lat. er├«cius, pin schimbare de sufix, c─â, normal, ar fi trebuit s─â fie ari╚Ť: it. riccio, sp. erizo; fr. h├ęrisson). Un mic mamifer insectivor acoperit cu ghimp─ş. Un joc copil─âresc. O hor─â ╚Ť─âr─âneasc─â. Ariceal─â.
arici s. v. ARICEAL─é. ROSTOGOL. SCAI. SCAIETE.
arici vb. v. RIDICA. ZBÎRLI.
ARICI-DE-MARE s. (ZOOL.; Echinoidea) echinid─â.
capul-ariciului s. v. BUZDUGAN.
ar├şci s. m. Sistem de ├«nchidere a gen╚Ťilor, servietelor, buzunarelor etc. prin dou─â benzi prev─âzute cu ╚Ťepi foarte fini care se ├«ntrep─âtrund ÔŚŐ ÔÇ×Buzunar exterior [la gen╚Ťi] cu ┬źarici┬╗ pentru batist─â.ÔÇŁ Ad. 15 VI 95 p. 3 (din arici, din cauza asem─ân─ârii ╚Ťepilor foarte fini ai animalului men╚Ťionat cu mecanismul modern de prindere-├«nchidere)
a omorî arici cu curul expr. (vulg.) a fi nimfomană.
arici s. m. sg. sistem de ├«nchidere a gen╚Ťilor, a pantofilor etc.

Arici dex online | sinonim

Arici definitie

Intrare: arici (s.m.)
arici s.m. substantiv masculin
Intrare: arici (vb.)
arici vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: aric
aric
Intrare: arici-de-mare
arici-de-mare substantiv masculin
Intrare: capul-ariciului
capul-ariciului substantiv masculin articulat (numai) singular