arhonda definitie

2 intrări

18 definiții pentru arhonda

arhón sm [At: ZILOT, CRON. 82 / V: (înv) -da / E: ngr ἀρχων, pv ἀρχοντας] (Înv; în epoca fanariotă, până la mijlocul sec. XIX; urmat întotdeauna de nume sau rang) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier Cf domn, boier.
arhondá sm vz arhon
ÁRHON s. m. sg. voc. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. [Var.: árhonda s. m. sg.] – Din ngr. árhon, árhondas.
ÁRHONDA s. m. sg. voc. v. arhon.
ÁRHON s. m. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. [Var.: árhonda s. m.] – Din ngr. árhon, árhondas.
ÁRHONDA s. m. v. arhon.
ÁRHON s. m. (Învechit) Titlu de politețe introdus în epoca fanariotă, cu care se adresa cineva unui boier. Arhon boierule, dacă te pun turcii caimacam, să nu mă uiți. CAMIL PETRESCU, B. 129. Plecăciune, arhon sărdar. ALECSANDRI, T. I 123. Dar ce mă socoți pre mine, arhon jicnicer? NEGRUZZI, S. I 302.
ÁRHONDA s. m. (Învechit) Arhon. Și eu, arhonda, sînt unchi! ALECSANDRI, T. 773.
ÁRHON s. m. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. – Ngr. arhon.
ÁRHONDA s. m. (Înv.) Arhon. – Ngr. arhontas.
árhon (înv.) (+ rang boieriesc) s. m. sg. voc.
árhonda (înv.) (folosit singur) s. m. sg. voc.
árhon s. m. voc. sg. (un titlu de boierie)
árhonda s. m. voc. sg. (folosit singur)
árhón s. m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s. m., arhontat, s. n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir. – Der. arhonie, s. f. (noblețe); arhondar, s. m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s. f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s. n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s. f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s. f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s. n. (carte a boierilor).
arhon m. în epoca fanariotă, titulatură nobilă pusă înaintea numelui boieriei: arhon Șatrar; vocativ: arhonda! [Gr. mod.].
árhon m. (ngr. árhon. V. arhont). Sec. 18-19. Cuvînt de politeță adresat boĭerilor (ca azĭ domnule saŭ cocoane): să trăĭeștĭ, arhon pitar! – Uzitat singur și árhonda (ngr. arhondas, voc. -nda, scris -nta): așa e, arhonda! V. boĭer.
ARHONDA, j-neasa, 1702 (Sur VII p. CLXIX), < gr. mod. ò ἄρχοντας „senior, domn”; arhon, „domnul”, era epitetul de politeță la începutul sec XIX.

arhonda dex

Intrare: arhon
arhon substantiv masculin
arhonda substantiv masculin
Intrare: Arhonda
Arhonda