arhitravă, sf [At: TOCILESCU, A. 38 / S: (înv) archi- / P: ar-hi~ / Pl: ~ve / E: fr architrave] (Aht)[1] Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid, constituind partea inferioară a antablamentului Si: (pop) brâu. corectată

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid; epistil. – Din fr. architrave.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din fr. architrave.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice), care se sprijină pe capitelul coloanei și susține friza.

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. – Fr. architrave (< gr.).

arhitrávă (-hi-tra-) s. f., g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitráve

arhitrávă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitráve

ARHITRÁVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.)

ARHITRÁVĂ s.f. Parte a antablamentului care se sprijină pe capitelul coloanei. [< fr. architrave, it. architrave].

ARHITRÁVĂ s. f. 1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil. 2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn. (< fr. architrave)

ARHITRÁVĂ ~e f. Element de construcție (caracterisitic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanelor sau pe zid. [Sil. -hi-tra-] /<fr. architrave

arhitravă f. Arh. bârna sau grinda ce se pune d’asupra capitelului unei coloane.

*architrávă f., pl. e (fr. architrave, it. architrave, d. arco, arc, și trave, grindă). Arh. Grindă care susține un fronton orĭ altă construcțiune pe coloane. – Fals arhi-.

*arhitrávă, V. architravă.

ARHITRAVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.)