arhitéct, ~ă smf [At: (a. 1812) ap. GCR II, 207/19 / V: (înv) -on, -or / S și: (înv) archi- / Pl: ~cți, ~e / E: fr architecte, lat architectus] Specialist în proiectarea și construirea clădirilor.

ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în arhitectură. – Din fr. architecte, lat. architectus.

ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în arhitectură. – Din fr. architecte, lat. architectus.

ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în proiectarea și construirea clădirilor. Arhitecții trebuie să lupte pentru reflectarea multilaterală și adîncă a realității din Republica Populară Romînă, dezvăluind perspectivele dezvoltării ei socialiste, ajutînd la formarea omului nou. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2505.

ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în proiectarea și construirea clădirilor. – Fr. architecte (lat. lit. architectus).

arhitéct s. m., pl. arhitécți; abr. arh.

arhitéctă s. f., g.-d. art. arhitéctei, pl. arhitécte; abr. arh.

arhitéct s. m., pl. arhitécți

arhitéctă s. f., pl. arhitécte

ARHITÉCT s. (înv.) arhitecton, arhitector, maimar, maimarbașa. (~ul unui palat.)

ARHITÉCT, -Ă s.m. și f. Specialist în proiectarea planurilor (și a devizelor) de construire a clădirilor. [< fr. architecte, cf. lat. architectus, gr. architekton – constructor].

ARHITÉCT, -Ă s. m. f. 1. specialist în arhitectură (1). 2. (fig.) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale. (< fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

arhitéct (arhitécți), s. m. – Specialist în știința și arta de a proiecta și construi clădiri. Fr. architecte, și înainte (sec. XVIII) din gr. ἀρχιτέϰτων (Gáldi 153). – Der. (din fr.) arhitectonic, adj.; arhitectonie, s. f. (înv., arhitectură); arhitectură, s. f.; arhitectural, adj.

ARHITÉCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în arhitectură. /<fr. architecte, lat. architectus

arhitect m. cel ce face planul unui edificiu și dirijează construcțiunea.

*arhitéct m. (lat. architectus, vgr. arhitékton). Care știe arhitectura. – Fem. -éctă, pl. e.

ARHITECT s. (înv.) arhitecton, arhitector, maimar, maimarbașa. (~ unui palat.)

arhitect-designer s. m. Arhitect specializat ca designer ◊ „Amintirea arhitectului-designer I.P.” R.l. 8 V 90 p. 3 [pron. arhitéct-dizáiner] (din arhitect + designer)

arhitéct-píctor s. m. Arhitect care se ocupă în același timp și de pictură ◊ „Arhitectul-pictor G. L. a deschis sâmbătă, în capitala țării, o expoziție pe care a numit-o «a pătimirii Bucureștiului».” R.l. 10 IV 91 p. 2 (din arhitect + pictor)

arhitéct(ă)-decoratór(oáre) s. m. f. Arhitect care se ocupă cu decorarea clădirilor sau cu scenografia ◊ „Transmitem opinia arhitectei-decoratoare V.C.” Sc. 18 I 67 p. 2 (din arhitect(ă) + decorator(-toare))

conductór-arhitéct s. m. Tehnician arhitect care a absolvit trei ani la Institutul de Arhitectură ◊ „Posesoare a unei diplome de conductor-arhitect, repartizată la Slatina, proaspăta absolventă a reușit să construiască în câteva luni un spectaculos sofism de tipul cercului vicios: se prezintă la post ca să ceară negație.” Sc. 20 III 74 p. 1 (din conductor + arhitect)

proiectánt-arhitéct s. m. Proiectant în arhitectură ◊ „[...] o discuție pe care arh. D. o poartă cu proiectanții-arhitecți.” Pr.R.TV 28 XI 5 XII 70 p. 4 (din proiectant + arhitect)

studént-arhitéct s. m. Student la Arhitectură ◊ „Organizat de teatrul «Ion Creangă», spectacolul va fi realizat de studenții arhitecți G.T. și D.I.” Cont. 19 VII 68 p. 4. ◊ „T.C., student-arhitect din Cluj.” Săpt. 24 V 74 p. 7 (din student + arhitect)