Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru arhitectur─â

arhitect├║r─â sf [At: NEGRUZZI, S. I, 193 / S: (├«nv) archi- / Pl: ~ri / E: fr architecture, lat architectura] 1 ╚śtiin╚Ťa ╚Öi arta de a proiecta ╚Öi de a construi cl─âdiri. 2 (Pex) Planul unei cl─âdiri. 3 (├Äs) ~ militar─â ╚śtiin╚Ťa ╚Öi arta de a construi fortifica╚Ťii. 4 (├Äs) ~ naval─â ╚śtiin╚Ťa ╚Öi arta de a construi vapoare, porturi etc. 5 (Pex) Structur─â. 6 (Fig) Structur─â sufleteasc─â.
ARHITECT├ÜR─é s. f. ╚śtiin╚Ťa ╚Öi arta de a proiecta ╚Öi construi cl─âdiri. ÔÖŽ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) cl─âdiri. ÔÖŽ Felul ├«n care este construit sau alc─âtuit ceva; p. ext. aspectul compozi╚Ťional al unei opere artistice; structur─â. ÔÇô Din fr. architecture, lat. architectura.
ARHITECT├ÜR─é, s. f. ╚śtiin╚Ťa ╚Öi arta de a proiecta ╚Öi construi cl─âdiri. ÔÖŽ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) cl─âdiri. ÔÖŽ Felul ├«n care este construit sau alc─âtuit ceva. ÔÇô Din fr. architecture, lat. architectura.
ARHITECT├ÜR─é, (rar) arhitecturi, s. f. 1. ╚śtiinta ╚Öi arta de a proiecta ╚Öi a construi edificii dup─â anumite concep╚Ťii estetice ╚Öi reguli tehnice. Cre╚Öterea ne├«ntrerupt─â a num─ârului ╚Öi importan╚Ťei construc╚Ťiilor din ╚Ťara noastr─â pune problema ├«mbun─ât─â╚Ťirii ╚Öi dezvolt─ârii muncii ├«n domeniul arhitecturii, sistematiz─ârii ╚Öi construc╚Ťiilor ╚Öi ridicarea ei la nivelul cerin╚Ťelor dezvolt─ârii socialiste a republicii noastre. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2502. 2. Stilul construc╚Ťiei, caracterul, planul arhitectural al unei cl─âdiri. Pe vechea strad─â Armeneasc─â... erau dou─â unghere ocrotite de arhitectura fantezist─â a caselor str─âbune. ANGHEL, PR. 51. Privirea se ostene╚Öte a se uita mult la aceast─â prea regulat─â arhitectur─â. NEGRUZZI, S. I 193. ÔÖŽ Fig. Sistem de alc─âtuire, plan de ├«ntocmire a unui tot, ├«n special a unei opere literare. Arhitectura unui roman. ÔÖŽ Fig. Alc─âtuire interioar─â, construc╚Ťie, constitu╚Ťie. Judec─âtorul meu era un suflet cu arhitectura cea mai simpl─â ╚Öi mai frumoas─â. GALACTION, O. I 94.
ARHITECT├ÜR─é s. f. ╚śtiin╚Ťa ╚Öi arta de a proiecta ╚Öi construi cl─âdiri. ÔÖŽ Stilul, caracterul, planul arhitectural al unei cl─âdiri (sau al unei epoci). ÔÇô Fr. architecture (lat. lit. architectura).
arhitect├║r─â s. f., g.-d. art. arhitect├║rii
arhitectur├í vb., ind. prez. 1 sg. arhitectur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. arhitecturize├íz─â
arhitect├║r─â s. f., g.-d. art. arhitect├║rii
ARHITECTÚRĂ s. (înv.) arhitectonie, maimărie. (Profesează ~.)
ARHITECT├ÜR─é s.f. 1. ╚śtiin╚Ťa ╚Öi arta de a proiecta ╚Öi de a construi cl─âdiri potrivit anumitor propor╚Ťii ╚Öi reguli, determinate de caracterul ╚Öi de destina╚Ťia construc╚Ťiilor. 2. Stilul, caracterul distinctiv al unei construc╚Ťii sau al unei epoci. 3. (Fig.) Structur─â armonioas─â (mai ales a unei opere literare). ÔÖŽ Alc─âtuire intern─â; construc╚Ťie; constitu╚Ťie. [Gen. -rii. / < lat. architectura, fr. architecture].
ARHITECTURÁ vb. tr. a construi cu rigoare (o operă literară sau artistică). (< fr. architecturer)
ARHITECT├ÜR─é s. f. 1. ╚Ötiin╚Ťa ╚Öi arta de a proiecta ╚Öi construi cl─âdiri potrivit anumitor propor╚Ťii ╚Öi reguli. 2. stilul, caracterul distinctiv al unei construc╚Ťii, al unei epoci. 3. (fig.) structur─â, alc─âtuire intern─â a ceva; constitu╚Ťie (I, 2). (< fr. architecture, lat. architectura)
ARHITECT├ÜR─é f. 1) ╚śtiin╚Ťa ╚Öi arta de a proiecta ╚Öi a construi cl─âdiri. 2) Stilul, caracterul distinctiv al unei construc╚Ťii. 3) fig. Aspectul compozi╚Ťional, structura armonioas─â a unei lucr─âri, a unei opere. /<fr. architecture, lat. architectura
arhitectur─â f. 1. arta de a construi ╚Öi ├«mpodobi edificiile; 2. dispozi╚Ťiunea sau caracterul distinctiv al unei cl─âdiri, care exprim─â geniul artistic al diferitelor popoare: bol╚Ťile romane, cupola bizantin─â, arcul stilului gotic.
*arhitect├║r─â f., pl. ─ş (lat, architectura). Arta de a face planur─ş de edifici─ş (fix├«nd propor╚Ťiunile, distribuirea, decorarea ╚Öi cheltu─şelile) ╚Öi de a observa executarea lor. V. constructor.
ARHITECTURĂ s. (înv.) arhitectonie, maimărie. (Profesează ~.)
ARHITECT├ÜR─é (< fr., lat.) s. f. 1. ╚śtiin╚Ťa ╚Öi arta de organizare ╚Öi construire a spa╚Ťiilor necesare vie╚Ťii ╚Öi activit─â╚Ťii umane. Av├«nd o dubl─â determinare, func╚Ťional─â ╚Öi artistic─â, evolu╚Ťia a. depinde de tipurile de materiale folosite ├«ntr-o anume epoc─â (lemn, piatr─â, c─âr─âmid─â, beton), de destina╚Ťia cl─âdirii (locuin╚Ťe, cl─âdiri de cult, cl─âdiri industriale, militare etc.) ╚Öi de climatul spiritual ├«n care apare. Elementele de baz─â ale a. ÔÇô volumul, suprafa╚Ťa ╚Öi planul ÔÇô organizate dup─â un anumit ritm, caracterizeaz─â stilurile arhitectonice. ├Än func╚Ťie de concep╚Ťia epocii, ├«nclinat─â c─âtre func╚Ťional sau c─âtre spiritual, a. accentueaz─â fie structura construc╚Ťiilor (a. clasic─â greceasc─â, Rena╚Öterea, a. sec. 20), fie forma general─â ╚Öi decorul, ├«n scopul cre─ârii unui sentiment sau accentu─ârii specificului na╚Ťional (a. egiptean─â, baroc─â, neorom├óneasc─â). Dup─â destina╚Ťia edificiilor, a. este ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n: a. civil─â, a. religioas─â, a. militar─â, a. industrial─â etc. A. peisagistic─â = ╚Ötiin╚Ťa ╚Öi arta de a interveni asupra peisajului, ├«n scopul ob╚Ťinerii unui spa╚Ťiu cu valen╚Ťe estetice. Latura cea mai important─â o constituie arta gr─âdinilor. A. ÔÇô sculptur─â = curent ap─ârut dup─â al doilea r─âzboi mondial, ca reac╚Ťie la cubismul interbelic, care urm─âre╚Öte integrarea a. ├«n peisaj prin apropierea aspectului ei exterior de forma sculptural─â, sau, chiar, prin crearea unor sculpturi locuibile. ÔÖŽ P. ext. Aspectul compozi╚Ťional al unei opere artistice; structur─â. 2. (INFORM.) Arhitectura calculatoarelor = asamblarea subsistemelor func╚Ťionale ├«ntr-un calculator numeric, pentru a ob╚Ťine performan╚Ťele impuse ├«n condi╚Ťii de cost avantajoase.

Arhitectur─â dex online | sinonim

Arhitectur─â definitie

Intrare: arhitectur─â
arhitectur─â
Intrare: arhitectura
arhitectura verb grupa I conjugarea a II-a