arhipăstór sm [At: ZILOT, CRON. 73 / V: (îvr) -iu / S: (înv) archi- / Pl: ~i / E: arhi- + păstor] Arhiereu (1).

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Arhi- + păstor.

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Arhi- + păstor.

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. Ceilalți popi... cît pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului. CREANGĂ, A. 137.

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Din arhi- + păstor (după arhiepiscop).

arhipăstór s. m., pl. arhipăstóri

arhipăstór s. m., pl. arhipăstóri

ARHIPĂSTÓR s. v. arhiereu, ierarh.

arhipăstor m. episcop: de frica și de rușinea arhipăstorului CR.

*arhipăstór m. (arhi- și păstor, după fr. archiprêtre). Arhiereŭ, episcop prelat.

arhipăstor s. v. ARHIEREU. IERARH.