Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru arhimandrit

arhimandr├şt sm [At: URECHE, ap. LET. I, 143 / V: (pop) arfi- / S: (├«nv) archi- / Pl: ~ii / E: ngr ß╝Ǥü¤ç╬╣╬╝╬▒╬Ż╬┤¤ü╬»¤ä╬̤é] 1 Titlu inferior arhiereului, pe care-l poart─â stare╚Ťii unor m─ân─âstiri ortodoxe mai mari. 2 (╚ś├«s ~ de scaun) Titlu dat c─âlug─ârilor ortodoc╚Öi cu o slujb─â mai ├«nalt─â pe l├óng─â o episcopie ├«n semn de cinste. 3-4 Persoan─â cu titlul de arhimandrit (1-2).
ARHIMANDR├ŹT, arhimandri╚Ťi, s. m. Titlu dat stare╚Ťului unei m─ân─âstiri mari sau unor c─âlug─âri ortodoc╚Öi; persoan─â care are acest titlu. ÔÇô Din sl. arhimandrit┼ş.
ARHIMANDR├ŹT, arhimandri╚Ťi, s. m. Titlu dat stare╚Ťului unei m├ón─âstiri mari sau unor c─âlug─âri cu slujb─â ├«nalt─â pe l├óng─â o episcopie; persoan─â care are acest titlu. ÔÇô Din sl. arhimandrit┼ş.
ARHIMANDR├ŹT, arhimandri╚Ťi, s. m. Titlu dat stare╚Ťului unei m─ân─âstiri mari; titlu de cinste acordat ├«n genere unor c─âlug─âri. Mitropolitul face pe p─ârintele Duhu arhimandrit cu mitr─â. CREANG─é, P. 138.
ARHIMANDR├ŹT, arhimandri╚Ťi, s. m. Titlu dat stare╚Ťului unei m─ân─âstiri mari sau unor c─âlug─âri. ÔÇô Slav (v. sl. arhimandrit┼ş < gr.).
arhimandr├şt s. m., pl. arhimandr├ş╚Ťi
arhimandr├şt s. m., pl. arhimandr├ş╚Ťi
arhimandr├şt (arhimandr├ş╚Ťi), s. m. ÔÇô C─âlug─âr ortodox cu slujb─â ├«nalt─â pe l├«ng─â un episcop; adesea este ╚Öi stare╚Ť al unei m─ân─âstiri. Ngr. ß╝Ǥü¤ç╬╣╬╝╬▒╬Ż╬┤¤ü╬»¤ä╬̤é, de la ╬╝╬Č╬Ż╬┤¤ü╬▒ ÔÇ×m─ân─âstireÔÇŁ ├«n parte prin intermediul sl. archimandrit┼ş (Murnu 7). ÔÇô Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ß╝Ǥü¤ç╬╣╬╝╬▒╬Ż╬┤¤ü╬Á╬»╬▒.
ARHIMANDR├ŹT ~╚Ťi m. (folosit ╚Öi ca titlu pe l├óng─â numele respectiv) Stare╚Ť al unei m─ân─âstiri mari. /<sl. arhimandritu
arhimandrit m. egumen sau stare╚Ť (├«n m├ón─âstirile mai ├«nsemnate): las─â arhimandritului toat─â grija schitului EM. [Gr. mod.].
Scriban (Arhimandritul Neofit) n. teolog si elenist, directorul seminarului din Socola (1803-1884).
arhimandr├şt m. (ngr. arhimandritis, vgr. -t├ęs, d. m├índra, m├«n─âstire, adic─â ÔÇ×loc ├«ngr─âditÔÇŁ, ca ╚Öi germ. kloster, m├«n─âstire, d. lat. claustrum, barier─â, ├«nchisoare. V. mandr─â 1). Titlu dat egumenulu─ş une─ş m├«n─âstiri ma─ş mar─ş. La ortodoc╚Öi, un rang supt arhiere┼ş. V. preut.
ARHIMANDRIT subst. 1. Arfiemandritul M-rea, nume vechi al bis. S-╚Ťii Apostoli din Bucure╚Öti (Stavr 23). 2. Arhimandrescu, D. (Me╚Öt Cr).

Arhimandrit dex online | sinonim

Arhimandrit definitie

Intrare: arhimandrit
arhimandrit substantiv masculin
Intrare: Arhimandrit
Arhimandrit