arhimandríe [At: CAZANIA (1644), ap. HEM 1633 / S: (înv) archi- / Pl: ~ii / E: ngr ἀρχιμανδρεία] 1 Demnitatea (sau funcția) de arhimandrit. 2 Mănăstire care are ca stareț un arhimandrit Cf abație.

arhimandríe (înv.) s. f., art. arhimandría, g.-d. arhimandríi, art. arhimandríei

arhimandríe s. f., art. arhimandría, g.-d. arhimandríi, art. arhimandríei

arhimandríe f. (ngr. arhimandría, scris -eía). Calitatea de arhimandrit. Mînăstire administrată de un arhimandrit.

arhimandríe, arhimandrii s. f. 1. (Înv.) Funcția de arhimandrit. 2. Reședința unui arhimandrit. – Din sl. arhimandrija.