arhierésc, -eáscă a [At: DOSOFTEI, V. S. 12 / S: (înv) archi- / P: ~hi-e- / Pl: ~ești / E: arhiereu + -esc] 1 Care ține de arhierei (1). 2 Privitor la arhierei (1). 3 De arhiereu (1) Si: (îvr) arhipăstoresc.

ARHIERÉSC, -EÁSCĂ, arhierești, adj. Care ține de arhierei, privitor la arhierei. [Pr.: -hi-e-] – Arhiereu + suf. -esc.

ARHIERÉSC, -EÁSCĂ, arhierești, adj. Care ține de arhierei, privitor la arhierei. [Pr.: -hi-e-] – Arhiereu + suf. -esc.

ARHIERÉSC, -EÁSCĂ, arhierești, adj. De arhiereu, al arhiereului. Episcopul sta în strana arhierească. CREANGĂ, A. 137 – Pronunțat: -hi-e-.

ARHIERÉSC, -EÁSCĂ, arhierești, adj. Care ține de arhierei, privitor la arhierei. [Pr.: -hi-e-] – Din arhiereu + suf. -esc.

arhierésc (-hi-e-) adj. m., f. arhiereáscă; pl. m. și f. arhieréști

arhierésc adj. m. (sil. -hi-e-), f. arhiereáscă; pl. m. și f. arhieréști

ARHIERÉSC adj. (BIS.) (rar) arhipăstoresc. (Rang ~.)

ARHIERÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de arhiereu; propriu arhiereilor. /arhiereu + suf. ~esc

arhieresc a. episcopal: strană arhierească CR.

arhierésc, -eáscă adj. (d. arhiereu). De arhiereŭ.

ARHIERESC adj. (BIS.) (rar) arhipăstoresc. (Rang ~.)