arhidúce sm [At: ȘINCAI, HR. II, 153 / V: (înv) -ucă, -ux / S: (înv) archi~ / Pl: ~uci / E: lat arhidux, fr archiduc] 1 Titlu dat prinților din Casa imperială a Austriei. 2 Bărbat care purta titlul de arhiduce (1).

ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din casa domnitoare de Austria; bărbat care purta acest titlu. – Din fr. archiduc, lat. archidux (după duce).

ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei; bărbat care purta acest titlu. – Din fr. archiduc, lat. archidux (după duce).

ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei.

ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei; bărbat care poartă acest titlu. – După fr. archiduc.

arhidúce s. m., pl. arhidúci

arhidúce s. m., pl. arhidúci

ARHIDÚCE s.m. Titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei. [Cf. it. arciduce, fr. archiduc, lat.med. archidux, după duce].

ARHIDÚCE s. m. titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei. (< fr. archiduc, lat. archidux)

ARHIDÚCE ~i m. Titlu dat prinților din fosta casă domnitoare a Austriei. /<fr. archiduc, lat. archidux

arhiduce m. titlul principilor imperiali (în casa de Austria și de Rusia).

*arhidúce m. (arhi- și duce; fr. archiduc). Mare duce (prinț din familia domnitoare) în Austria.