arhidiácon sm [At: ÎNDREPTAREA LEGII (1652), ap. GCR I 158/27 / S: (înv) archi- (P: archi-) / A: (reg) -con / P: ~di-a- / Pl: ~i / E: gr ἀρχιδιάϰονος] 1 Primul diacon pe lângă episcop. 2 (Pex) Titlu onorific acordat diaconilor Si: protodiacon.

ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ.

ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ.

ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lîngă un episcop. – Pronunțat: -di-a-. – Accentuat și: (regional) arhidiacón.

ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor. [Pr.: -di-a-] – Slav (v. sl. arhidijakonŭ < gr.).

arhidiácon (-di-a-) s. m., pl. arhidiáconi

arhidiácon s. m. (sil. -di-a-), pl. arhidiáconi

ARHIDIÁCON s. (BIS.) protodiacon.

ARHIDIÁCON ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Primul diacon de pe lângă episcop. /sl. arhidijakonu

arhidiacon m. întâiul diacon pe lângă un episcop.

arhidiácon m. (ngr. și vgr. arhidiákonos). Întîĭu diacon pe lîngă un episcop. V. preut.

ARHIDIACON s. (BIS.) protodiacon.