Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru arhidiacon

arhidiácon sm [At: ÎNDREPTAREA LEGII (1652), ap. GCR I 158/27 / S: (înv) archi- (P: archi-) / A: (reg) -con / P: ~di-a- / Pl: ~i / E: gr ἀρχιδιάϰονος] 1 Primul diacon pe lângă episcop. 2 (Pex) Titlu onorific acordat diaconilor Si: protodiacon.
ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ.
ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ.
ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lîngă un episcop. – Pronunțat: -di-a-. – Accentuat și: (regional) arhidiacón.
ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor. [Pr.: -di-a-] – Slav (v. sl. arhidijakonŭ < gr.).
arhidiácon (-di-a-) s. m., pl. arhidiáconi
arhidiácon s. m. (sil. -di-a-), pl. arhidiáconi
ARHIDIÁCON s. (BIS.) protodiacon.
ARHIDIÁCON ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Primul diacon de pe lângă episcop. /sl. arhidijakonu
arhidiacon m. întâiul diacon pe lângă un episcop.
arhidiácon m. (ngr. și vgr. arhidiákonos). Întîĭu diacon pe lîngă un episcop. V. preut.
ARHIDIACON s. (BIS.) protodiacon.

arhidiacon definitie

arhidiacon dex

Intrare: arhidiacon
arhidiacon substantiv masculin
  • silabisire: -di-a-