arhetípic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: arhetip + -ic] Arhetipal.

ARHETÍPIC, -Ă, arhetipici, -ce, adj. Care constituie un arhetip; (rar) arhetipal. – Arhetip + suf. -ic.

ARHETÍPIC, -Ă, arhetipici, -ce, adj. Care constituie un arhetip; (rar) arhetipal. – Arhetip + suf. -ic.

arhetípic adj. → tipic

ARHETÍPIC, -Ă adj. Referitor la arhetip; prototipic. ♦ Ideal, desăvârșit. [Cf. germ. archetypisch].

ARHETÍPIC, -Ă adj. arhetipal. ◊ ideal, desăvârșit. (< germ. archetypisch)