arhetipál, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: arhetip + -al] Care constituie un arhetip (1) Si: arhetipic.

ARHETIPÁL, -Ă, arhetipali, -e, adj. (Rar) Arhetipic. ◊ Imagine arhetipală = imagine simbolică generată de arhetip ca matrice (ex.: copilul, fecioara, înțeleptul, Buddha, Isus Hristos). – Din arhetip.

ARHETIPÁL, -Ă, arhetipali, -e, adj. (Rar) Arhetipic. – Din arhetip.

*arhetipál adj. m., pl. arhetipáli; f. arhetipálă, pl. arhetipále

arhetipál adj. m., pl. arhetipáli; f. sg. arhetipálă, pl. arhetipále

ARHETIPÁL, -Ă adj. care constituie, reprezintă un arhetip; arhetipic. (< fr. archétypal)

arhetipală, muzică ~, orientare a muzicii românești din a doua jumătate a sec. 20, ce-și propune recuperarea modelelor sonore universale, fundamentale, permanente, transtemporale și transgeografice, cu baze naturale și reverberații semantice transcendente. Identificate ca pattern-uri, ale căror reprezentări se regăsesc ca elemente comune ale muzicii unor spații și timpuri diferite, arhetipurile muzicale oferă astfel compozitorilor ce-și propun utilizarea lor în creație, posibilitatea de atingere a unui limbaj metastilistic și de accedere la un „nou universalism”. În m.a., aceste modele cu valențe profund simbolice, aceste esențe extrase din creația tuturor timpurilor (intervale*, figuri melodice*, celule ritmice, timbralități, tipare formale, principii de construcție) sunt supuse „privirii la microscop”, într-un act de „gigantizare” care le aduce astfel în prim planul atenției receptorului. În acest fel, orientarea apare în muzica românească la sfârșitul celui de al 6-lea deceniu al sec. 20 prin compozitorul Octavian Nemescu și va câștiga un număr important de aderenți (Corneliu Dan Georgescu, Ștefan Niculescu, Iancu Dumitrescu, Doina Rotaru, Lucian Mețianu ș.a.), impunându-se ca opțiune a permanenței, stabilității, esențialității și universalității creației în câmpul diversificat al curentelor și tendințelor sfârșitului de sec. și mileniu, ca o variantă aparte, originală a postmodernismului (v. postmodernă, muzică).