Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru arheologic

arheológic, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 157 / P: ~he-o- / S: (înv; dfnz) arche- (P: arche-) / Pl: ~ici, -ice / E: fr archéologique] 1 Specific arheologiei Si: (înv) arheologicesc (1). 2 Referitor la arheologie Si: (înv) arheologicesc (2). 3 Care provine de la arheologie Si: (înv) arheologicesc (3). 4 Care aparține arheologiei Si: (înv) arheologicesc (4).
ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -ce, adj. Care aparține arheologiei, privitor la arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologique.
ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -ce, adj. Care aparține arheologiei, privitor la arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologique.
ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -e, adj. Care ține de arheologie, privitor la arheologie. Săpături arheologice. ▭ Planul pentru cercetările arheologice se încadrează in planul de stat, ca element al revoluției culturale ce se desfășoară la noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 6/2. Această localitate are în sine o importanță extraordinară ca stațiune arheologică. ODOBESCU, S. II 175. – Pronunțat: -he-o-.
ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -e, adj. Care ține de arheologie, privitor la arheologie. [Pr.: -he-o-] – Fr. archéologique (< gr.).
arheológic (-he-o-) adj. m., pl. arheológici; f. arheológică, pl. arheológice
arheológic adj. (sil. -he-o-) → logic
ARHEOLÓGIC adj. (înv.) anticariu. (Cercetări ~.)
ARHEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la arheologie. [< fr. archéologique].
ARHEOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de arheologie; propriu arheologiei. /<fr. archéologique
arheologic a. privitor la arheologie.
*arheológic, -ă adj. (vgr. arhaiologikós). Relativ la arheologie.
ARHEOLOGIC adj. (înv.) anticariu. (Cercetări ~.)

arheologic definitie

arheologic dex

Intrare: arheologic
arheologic adjectiv
  • silabisire: -he-o-