arhaizánt, ~ă a [At: CV, 1950, nr. 1, 29 / P: ~ha-i~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr archaisant] 1 (D. cuvinte, stil) Cu aspect arhaic. 2 Care recurge la mijloace de exprimare ieșite din uz.

ARHAIZÁNT, -Ă, arhaizanți, -te, adj. Cu aspect arhaic, care recurge la mijloace de exprimare de multă vreme ieșite din uz. Stil arhaizant. [Pr.: -ha-i-] – Din fr. archaïsant.

ARHAIZÁNT, -Ă, arhaizanți, -te, adj. Cu aspect arhaic, care recurge la mijloace de exprimare de multă vreme ieșite din uz. Stil arhaizant. [Pr.: -ha-i-] – Din fr. archaïsant.

ARHAIZÁNT, -Ă, arhaizanți, -te, adj. (Despre stil, cuvinte, expresii) Care prezintă un aspect arhaic. V. învechit.

ARHAIZÁNT, -Ă, arhaizanți, -te, adj. Cu aspect voit arhaic. Stil arhaizant. – Fr. archaïsant.

arhaizánt (-ha-i-) adj. m., pl. arhaizánți; f. arhaizántă, pl. arhaizánte

arhaizánt adj. m. (sil. -ha-i-), pl. arhaizánți; f. sg. arhaizántă, pl. arhaizánte

ARHAIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit arhaic. [Pron. -ha-i-. / cf. fr. archaïsant].

ARHAIZÁNT, -Ă adj. cu aspect voit arhaic. (< fr. archaïsant)

ARHAIZÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre cuvinte, stil) Care are aspect arhaic; ieșit din uz. /<fr. archaïsant

ARHAIZÁNT, -Ă adj. (cf. fr. archaisant): în sintagma stil arhaizant (v.).