argumentațiune definitie

19 definiții pentru argumentațiune

argumentație sf [At: (a. 1855) URICARIUL V, 198/ V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr argumentation, lat argumentatio, -onis] 1 (Ret) Tehnicile folosite pentru a convinge un auditoriu. 2 Discurs (sau text) persuasiv Si: argumentare (3).
argumentațiúne sf vz argumentație
ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiune s. f.] – Din fr. argumentation, lat. argumentatio, -onis.
ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.
ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s. f.] – Din fr. argumentation, lat. argumentatio, -onis.
ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.
ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. Argumentație bine susținută. - Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) argumentațiúne (MACEDONSKI, O. IV 129) s. f.
ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.
ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s. f.] – Fr. argumentation (lat. lit. argumentatio, -onis).
ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație.
argumentáție (-ți-e) s. f., art. argumentáția (-ți-a), g.-d. art. argumentáției; pl. argumentáții, art. argumentáțiile (-ți-i-)
argumentáție s. f. (sil. -ți-e), art. argumentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. argumentáției; pl. argumentáții, art. argumentáțiile (sil. -ți-i-)
ARGUMENTÁȚIE s. v. demonstrare.
ARGUMENTÁȚIE s.f. Argumentare. [Gen. -iei, var. argumentațiune s.f. / cf. fr. argumentation, lat. argumentatio].
ARGUMENTAȚIÚNE s.f. v. argumentație.
ARGUMENTÁȚIE s. f. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. (< fr. argumentation, lat. argumentatio)
ARGUMENTÁȚIE ~i f. Totalitate de argumente aduse pentru a demonstra ceva. [G.-D. argumentației] /<lat. argumentatio, ~onis, fr. argumentation
*argumentațiúne f. (lat. argumentátio, -ónis). Acțiunea de a argumenta. – Și -áție și -áre.
ARGUMENTAȚIE s. argumentare, demonstrare. (~ celor susținute.)

argumentațiune dex

Intrare: argumentație
argumentațiune
argumentație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e