Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru argumenta

argumenta vt [At: MAIORESCU, L. 11 / Pzi: ~t├ęz / E: fr argumenter] A aduce argumente (1) Si: (├«nv) argumentirui.
argument├íre sf [At: CR., 1829, 159 / Pl: ~t─âri / E: argumenta] 1 Aducere de argumente (1) Si: dovedire, (rar) argumentat1, (├«vr) argumentiruire. 2 (Log) Ra╚Ťionament prin care se demonstreaz─â ceva pe baza argumentelor (1) aduse. 3 (Ret) Argumenta╚Ťie (2).
ARGUMENT├ü, argumentez, vb. I. Tranz. A sus╚Ťine, a ├«nt─âri, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. ÔÇô Din fr. argumenter, lat. argumentari.
ARGUMENT├ü, argumentez, vb. I. Tranz. A sus╚Ťine, a ├«nt─âri, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. ÔÇô Din fr. argumenter, lat. argumentari.
ARGUMENT├ü, argumentez, vb. I. Intranz A aduce argumente ├«ntr-o demonstra╚Ťie oarecare; a dovedi, a ├«nt─âri, a sus╚Ťine ceva prin argumente. A argumentat ├«n mod conving─âtor.
ARGUMENT├ü, argumentez, vb. I. Tranz. A sus╚Ťine, a ├«nt─âri, a dovedi ceva cu argumente. ÔÇô Fr. argumenter (lat. lit. argumentare).
argumentá (a ~) vb., ind. prez. 3 argumenteáză
argument├í vb., ind. prez. 1 sg. argument├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. argumente├íz─â
ARGUMENTÁ vb. v. demonstra.
ARGUMENTÁ vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari].
ARGUMENTÁ vb. tr. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente. (< fr. argumenter, lat. argumentari)
A ARGUMENT├ü ~├ęz intranz. A dovedi prin argumente. /<lat. argumentari, fr. argumenter
argumentà v. 1. a dovedi logicește; 2. a conchide.
*argument├ęz v. tr. (lat. argumentari). Aduc argumente, probez, dovedesc: a argumenta un fapt.
ARGUMENTA vb. a demonstra, a dovedi, a ├«nt─âri, a proba, a sus╚Ťine. (╚śi-a ~ temeinic ideile.)

Argumenta dex online | sinonim

Argumenta definitie

Intrare: argumenta
argumenta verb grupa I conjugarea a II-a