Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru argument

argum├ęnt sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 9 / Pl: ~e, (├«nv) ~uri / E: fr argument, lat argumentum] 1 Ra╚Ťionament (sau dovad─â) ce sprijin─â o afirma╚Ťie Si: (├«nv) cuv├ónt. 2 (├Ävr; ltm sau frm) Expunere pe scurt a con╚Ťinutului reprezenta╚Ťiei artistice care urmeaz─â s─â se joace. 3 (Mat) Variabil─â independent─â a unei func╚Ťii.
ARGUM├ëNT, argumente, s. n. 1. Ra╚Ťionament, dovad─â adus─â ├«n sprijinul unei afirma╚Ťii. 2. (Mat.) Variabila independent─â a unei func╚Ťii. ÔÇô Din fr. argument, lat. argumentum.
ARGUM├ëNT, argumente, s. n. 1. Ra╚Ťionament, dovad─â adus─â ├«n sprijinul unei afirma╚Ťii. 2. (Mat.) Variabila independent─â a unei func╚Ťii. ÔÇô Din fr. argument, lat. argumentum.
ARGUMÉNT, argumente, s. n. Dovadă adusă în sprijinul unui punct de vedere; probă. Argumentele lui se bazează pe lucruri disparate; paseri, vînt, lună; cu toate acestea sînt argumente. SADOVEANU, Z. C. 20.
ARGUM├ëNT, argumente, s. n. 1. Dovad─â adus─â pentru a demonstra ceva; prob─â. 2. (Mat.) Variabila independent─â a unei func╚Ťiuni. ÔÇô Fr. argument (lat. lit. argumentum).
argum├ęnt s. n., pl. argum├ęnte
argum├ęnt s. n., pl. argum├ęnte
ARGUM├ëNT s. I. 1. considerent, ra╚Ťionament, (├«nv.) rezon. (I-a convins cu ~e logice.) 2. motiv, motivare, motiva╚Ťie. (Cel mai bun ~ adus ├«n sprijinul op╚Ťiunii sale.) 3. v. motiv. II. v. variabil─â independent─â.
ARGUM├ëNT s.n. 1. Dovad─â (propozi╚Ťie, ra╚Ťionament) pe care se ├«ntemeiaz─â o demonstra╚Ťie; prob─â. 2. (Mat.) Variabil─â independent─â a unei func╚Ťii. [< fr. argument, lat. argumentum].
ARGUM├ëNT s. n. 1. dovad─â (propozi╚Ťie, ra╚Ťionament) pe care se ├«ntemeiaz─â o demonstra╚Ťie; prob─â. 2. (mat.) element din domeniul de defini╚Ťie al unei func╚Ťii; variabil─â independent─â. 3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc. 4. dat─â folosit─â drept cheie ├«n cursul unei sort─âri, unei c─âut─âri ├«ntr-un fi╚Öier. (< fr. argument, lat. argumentum)
ARGUM├ëNT ~e n. 1) Ra╚Ťionament folosit pentru a sus╚Ťine sau a respinge o afirma╚Ťie. ~ concludent. ~e pro ╚Öi contra. 2) mat. Variabil─â independent─â a unei func╚Ťii. /<lat. argumentum, fr. argument
argument n. prob─â prin ra╚Ťionament.
*argum├ęnt n., pl. e (lat. argumentum). Ra╚Ťionament din care trag─ş o concluziune. Prob─â, dovad─â.
ARGUMENT s. 1. considerent, ra╚Ťionament, (├«nv.) rezon. (I-a convins cu ~e logice.) 2. motiv, motivare, motiva╚Ťie. (Cel mai bun ~ adus ├«n sprijinul op╚Ťiunii sale.) 3. dovad─â, motiv, temei. (Are ~e s─â fie optimist.)
APUD BONUM IUDICEM ARGUMENTA PLUS QUAM TESTES VALENT (lat.) ├«n fa╚Ťa unui judec─âtor bun, argumentele valoreaz─â mai mult dec├ót martorii ÔÇô Cicero, ÔÇ×De republicaÔÇŁ, I, 38, 59.
ARGUM├ëNT (< fr., lat.) s. n. 1. Ra╚Ťionament sau, p. gener., orice prob─â menit─â s─â dovedeasc─â sau s─â resping─â ceva. 2. (MAT.) Variabil─â independent─â a unei func╚Ťii. ÔÖŽ Unghiul dintre semiaxa real─â ╚Öi dreapta care une╚Öte originea cu afixul unui num─âr complex, m─âsurat ├«n sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele ra╚Ťionamente concrete din istoria logicii ╚Öi filozofiei, care prezint─â un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existen╚Ťa lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. ├«ndoielii, formulat de c─âtre Decartes, ├«n vederea a╚Öez─ârii cunoa╚Öterii pe baze sigure; a. bastonului, ├«ncercare de a sili prin for╚Ťa pe cineva s─â accepte o idee; a. la persoan─â, argumentare fals─â prin referirea la calit─â╚Ťile persoanei, f─âr─â leg─âtur─â logic─â cu ideea ├«n discu╚Ťie; a. relativ la ignoran╚Ť─â, bazat pe ignoran╚Ťa interlocutorului; a. relativ la mil─â, ├«n care se face apel la sentimente ├«n favoarea cuiva; a. majorit─â╚Ťii (caz particular), c├«nd cineva se refer─â la acordul majorit─â╚Ťii.
ARGUMENTUM BACULINUM (lat.) argumentul b─â╚Ťului ÔÇô Dreptul roman admitea, pentru dovedirea propriet─â╚Ťii, atingerea cu b─â╚Ťul a unui lucru. Ironic, indic─â utilizarea for╚Ťei drept argument suprem.
ULTIMA RATIO (REGIUM) (lat.) ultimul argument (al regilor) ÔÇô Cuvintele apar╚Ťin├ónd lui Richelieu, ├«nscrise pe tunurile franceze, iar mai t├órziu pe cele prusiene.

Argument dex online | sinonim

Argument definitie

Intrare: argument
argument substantiv neutru