Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru argu╚Ťie

arg├║╚Ťie sf [At: ODOBESCU, S. III, 453 / P: ~╚Ťie / Pl: ~ii / E: lat argutia] (Liv) 1 Subtilitate (exagerat─â) ├«n argumentare (3) Cf chichi╚Ť─â, chi╚Ťibu╚Ö. 2 Argumentare sprijinit─â pe fapte nesemnificative.
ARGU╚Ü├ŹE s. f. (Livr.) Argumentare sofistic─â bazat─â pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerat─â ├«n argumentare. ÔÇô Din fr. argutie, lat. argutia.
ARGU╚Ü├ŹE s. f. (Livr.) Argumentare sofistic─â bazat─â pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerat─â ├«n argumentare. ÔÇô Din fr. argutie, lat. argutia.
ARGU╚Ü├ŹE, argu╚Ťii, s. f. (Fran╚Ťuzism) Argumentare care se sprijin─â pe fapte nesemnificative, pe dovezi netemeinice, pe false interpret─âri; subtilitate exagerat─â ├«n argumentare. Omul trecutului... sofistul... poate chiar ╚Öi tipicarul plin de argu╚Ťii, a luat-o ╚Öi ├«n r├«ndul acesta pe dinainte. ODOBESCU, S. III 453.
ARGU╚Ü├ŹE, argu╚Ťii, s. f. (Fran╚Ťuzism) Argumentare bazat─â pe fapte nesemnificative sau false; subtilitate exagerat─â ├«n argumentare. ÔÇô Fr. argutie (lat. lit. argutia).
argu╚Ť├şe (livr.) s. f., art. argu╚Ť├şa, g.-d. argu╚Ť├şi, art. argu╚Ť├şei
argu╚Ť├şe s. f., art. argu╚Ť├şa, g. -d. art. argu╚Ť├şei; pl. argu╚Ť├şi
ARGU╚Ü├ŹE s.f. (Rar) Argumentare sprijinit─â pe fapte ne├«nsemnate, f─âr─â semnifica╚Ťie; subtilitate ├«n argumentare. [Gen. -iei. / < fr. argutie, it. arguzia < lat.t. argutia].
ARGU╚Ü├ŹE s. f. 1. argumentare sprijinit─â pe fapte ne├«nsemnate, f─âr─â semnifica╚Ťie. 2. subtilitate exagerat─â ├«n argumentare. (< fr. argutie, lat. argutia)
argu╚Ťie f. 1. ra╚Ťionament subtil: 2. pl. de╚Öerte subtilit─â╚Ťi.
*arg├║╚Ťie f. (lat. arg├║tia). Subtilitate van─â, argument subtil ╚Öi fals. ÔÇô ╚śi -├şe (dup─â fr.).

Argu╚Ťie dex online | sinonim

Argu╚Ťie definitie

Intrare: argu╚Ťie
argu╚Ťie substantiv feminin