12 definiții pentru argintuire
argintuí [At: POLIZU / Pzi -esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1- 2). 3 vt A fereca în argint. argintuíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: argintui] (Înv) Argintare. ARGINTUÍ, argintuiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A arginta. –
Argint +
suf. -ui.
ARGINTUÍ, argintuiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A arginta. –
Argint +
suf. -ui.
ARGINTUÍ, argintuiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A arginta. ◊
Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.
ARGINTUÍ, argintuiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A arginta. – Din
argint. argintuí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. argintuiésc,
imperf. 3
sg. argintuiá;
conj. prez. 3 să argintuiáscă
argintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiáscă argintuíre, argintuíri, s.f. (înv. și pop.) argintare, poleire sau ferecare cu argint argint(u)ì v.
1. a polei sau a fereca cu argint;
2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.
Argintuire dex online | sinonim
Argintuire definitie
Intrare: argintui
argintui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a