argintui definitie

10 definiții pentru argintui

argintuí [At: POLIZU / Pzi -esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1- 2). 3 vt A fereca în argint.
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.
argintuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 să argintuiáscă
argintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiáscă
ARGINTUÍ vb. v. arginta.
argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.
argintui vb. v. ARGINTA.

argintui dex

Intrare: argintui
argintui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a