Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

40 defini╚Ťii pentru arginti

arginta vt [At: PONT, F. 268 / V: (├«nv) -ti, -n╚Ťi / Pzi: ~t├ęz / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (├«nv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face s─â aib─â luciul ╚Öi str─âlucirea argintului (1) Si: (├«nv) argintul (2).
arginti vt vz arginta
argin╚Ťi vt vz arginta
ARG├ŹNT, (1) s. n., (2) arginturi, s. n., (3) argin╚Ťi, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal pre╚Ťios de culoare alb─â str─âlucitoare, maleabil ╚Öi ductil, cu o mare conductibilitate electric─â. ÔÖŽ Nunt─â de argint = a dou─âzeci ╚Öi cincea aniversare a c─âs─âtoriei cuiva; petrecere organizat─â cu acest prilej. ÔÖŽ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie, iute, vioi. 2. S. n. Varietate sau obiect de argint (1). 3. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. ÔÇô Lat. argentum.
ARGINT├ü, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat sub╚Ťire de argint (1); a argintui. ÔÖŽ Fig. A face s─â aib─â str─âlucirea argintului (1). [Var.: (├«nv.) argint├ş vb. IV] ÔÇô Din argint.
ARGINT├Ź vb. IV v. arginta.
ARG├ŹNT (1) s. n., (2) argin╚Ťi, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal pre╚Ťios de culoare alb─â str─âlucitoare, maleabil ╚Öi ductil, cu o mare conductibilitate electric─â. ÔÖŽ Nunt─â de argint = a dou─âzeci ╚Öi cincea aniversare a c─âs─âtoriei cuiva; petrecere organizat─â cu acest prilej. ÔÖŽ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. ÔÇô Lat. argentum.
ARGINT├ü, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat sub╚Ťire de argint (1); a argintui. ÔÖŽ Fig. A face s─â aib─â str─âlucirea argintului (1). [Var.: (├«nv.) argint├ş vb. IV] ÔÇô Din argint.
ARGINT├Ź vb. IV v. arginta.
ARG├ŹNT (1,3) s. n., (2) argin╚Ťi, s. m. 1. Metal pre╚Ťios, cu duritate sc─âzut─â, de culoare alb─â-cenu╚Öie str─âlucitoare. V├«nz─âtorii din pr─âv─âlie le aduc pe t─âvi de argint o farfurioar─â cu ╚Öerbet. PAS, L. I 83. Hainele de pe feciori Sclipeau de argint. CO╚śBUC, P. I 55. Flori de tei el are-n p─âru-i ╚śi la ╚Öold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. ÔŚŐ Fig. ├Än p─ârul meu s─âlbatic A prins ninsoarea firelor de-argint. BENIUC, V. 38. Toamna cu-a ei alb─â frunte... A l─âsat argint pe munte ╚śi rugin─â pe p─âduri. TOP├ÄRCEANU, S. A. 22. Din ochii ei alba╚Ötri ╚Öi mari curgeau ╚Öiroaie de m─ârg─âritare apoase pe o fa╚Ť─â mai alb─â ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. ÔŚŐ Nunt─â de argint = aniversare a 25 de ani de la c─âs─âtorie; petrecere organizat─â cu acest prilej. 2. (La pl.; rar) Bani. Mari bog─âtani, fiare fl─âm├«nde-nsetate De aur, de-argin╚Ťi, de bucate. BENIUC, V. 153. Vrei pacea s─â o aperi de furi ╚Öi de vicleni? F├«nt├«ni f─â s─â ╚Ť├«╚Öneasc─â ╚Ťi╚Ťeiul la Moreni ╚śi nu uita! Mai vajnici dec├«t, ai lor argin╚Ťi E munca ta, s├«nt stropii sudorilor fierbin╚Ťi. JEBELEANU, P. 13. 3. (├Än expr.) Argint-viu = mercur. Nu se afl─â pe lume pe╚Öti ca cei din apa Moldovei... lumino╚Öi ╚Öi iu╚Ťi ca argintul-viu. SADOVEANU, N. F. 30. C├«nd ai ╚Öti c├«t ├«i de vesel─â... fiica mea c─â-i vine logodnicul! Parc─â are argint-viu ├«ntr-├«nsa. ALECSANDRI, T. 997. ÔŚŐ Fig. Feciorii starostelui ├«ncepur─â s─â se mi╚Öte cu o h─ârnicie al c─ârei argint- viu nici nu se b─ânuia a fi ├«n m─âdul─ârile lor mari. SADOVEANU, F. J. 466.
ARGINT├ü, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat sub╚Ťire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cup─â. ÔŚŐ Fig. A face s─â aib─â luciul sau str─âlucirea argintului. Treceau mai apoi m├«ndri printre casele satului ╚Öi r─âs─âritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) argint├ş (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.
ARGINT├Ź vb. IV v. arginta.
ARG├ŹNT (1) s. n., (2) argin╚Ťi, s. m. 1. (Adesea fig.) Metal pre╚Ťios, de culoare alb─â-cenu╚Öie str─âlucitoare. ÔÖŽ Nunt─â de argint = a dou─âzeci ╚Öi cincea aniversare a c─âs─âtoriei. ÔÖŽ Compus: argint-viu = mercur. 2. (La pl.) Bani. ÔÇô Lat. argentum.
ARGINT├ü, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat sub╚Ťire de argint. ÔÖŽ Fig. A face s─â aib─â str─âlucirea argintului. [Var.: (├«nv.) argint├ş vb. IV] ÔÇô Din argint.
ARGINT├Ź vb. IV. v. arginta.
arg├şnt2 (metal) s. n., (sorturi, obiecte) pl. arg├şnturi; simb. Ag
arg├şnt1 (ban) s. m., pl. arg├şn╚Ťi
argintá (a ~) vb., ind. prez. 3 arginteáză
arg├şnt (metal) s. n., (specii, obiecte) pl. arg├şnturi; simb. Ag
arg├şnt (ban) s. m., pl. arg├şn╚Ťi
argint├í vb., ind. prez. 1 sg. argint├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. arginte├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. argint├ęze; ger. argint├ónd
ARGINT COLOIDÁL s. (FARM.) colargol. (~ este un antiseptic.)
ARGINTÁ vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)
ARG├ŹN╚ÜI s. pl. v. ban, franc, gologan, para.
arg├şnt s. n. ÔÇô 1. Metal pre╚Ťios de culoare alb─â str─âlucitoare. ÔÇô 2. Argint─ârie, obiecte de argint. ÔÇô 3 (S. m.) Moned─â de argint. ÔÇô Argint-viu, mercur. ÔÇô Mr. arzint, r─âzint, istr. arzint. Lat. argentum (Pu╚Öcariu 116; Candrea-Dens., 82; REW 640; DAR); cf. alb. ├źrg├źnd, it. argento, v. prov., fr., cat. argent, v. sp. argento. Pl. argin╚Ťi se folose╚Öte numai cu sensul 3. Numele de mercur apare ├«nc─â ├«n lat. argentum vivum, cf. it. argento vivo, v. fr. argent vif (fr. vif argent), v. sp. argent bivo (Castro, RFE, 1921, p. 17). Der. arginta, vb.; argintar, s. m., care poate fi de forma╚Ťie intern─â (Pu╚Öcariu 117; REW 638, ╚Öi DAR ├«l deriv─â din lat. argentarius, cf. it. argentaio, fr. argentier, cat. argenter, sp. argentero); argint─ârie, s. f. (argint b─âtut; argint─ârie; tac├«muri de argint); argint─âri╚Ť─â, s. f. (plant─â chenopodiacee, Potentilla anserina); arginteal─â, s. f. (argintare); arginti, vb.; argin╚Ťic─â, s. f. (arbust, Dryas octopetala); argintiu, adj.; argintos, adj. (argintiu); argintui, vb.
ARG├ŹNT n. Metal pre╚Ťios de culoare alb─â str─âlucitoare, meleabil ╚Öi ductil, cu mare conductibilitate electric─â ╚Öi caloric─â, av├ónd diferite ├«ntrebuin╚Ť─âri (la baterea monedelor, ├«n giuvaiergie, ├«n fotografie etc.). Bani de ~. ÔŚŐ Nunt─â de ~ aniversare a dou─âzeci ╚Öi cinci de ani de la c─âs─âtorie. ~ viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. /<lat. argentum
A ARGINT├ü ~├ęz tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat sub╚Ťire de argint (├«n scop protector sau decorativ). /Din argint
argint n. 1. metal pre╚Ťios de coloare alb─â; 2. moned─â din acest metal: a pl─âti ├«n argint; 3. fig. avu╚Ťie: iubitor de argint; 4. pl. arginturi, lucruri de argint; 5. argin╚Ťi, bani (├«nvechit): Iuda v├óndu pe Isus pentru 30 de argin╚Ťi. [Lat. ARGENTUM].
argint(u)├Č v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. ╚Öi acum luna arginte╚Öte tot Egipetul antic EM.
Coasta-de-Argint f. nume dat regiunii pitorești a Cadrilaterului, coprinsă între capul Caliacra și satul Ecrena.
arg├şnt n. (lat. argentum, it. argento, pv. argen, fr. argent, vsp. argento). Un metal pre╚Ťios alb. Monet─â de argint: a pl─âti ├«n argint. Pl. argintur─ş, lucrur─ş de argint, argint─âri─ş. Pl. m. Ban─ş de argint: Iuda ├«l v├«ndu pe Hristos pe tre─ş-zec─ş de argin╚Ť─ş. ─Čubitor de argint, ─şubitor de ban─ş. Argint vi┼ş, mercur. Fig. Om vio─ş. ÔÇô Argintu e foarte maleabil ╚Öi d├║ctil ╚Öi nu se altereaz─â ├«n aer. ├Än ├ícide se altereaz─â cu gre┼ş. Se aliaz─â ma─ş ales cu cupru (ca la monete) ╚Öi cu mercuru. Se g─âse╚Öte ma─ş tot-de-a-una amestecat cu sulf, clor, brom, ─şod ╚Ö. a. Se afl─â mine de argint ├«n Suedia, Norvegia, Rusia ╚Ö. a., dar cele ma─ş bogate-s ├«n Per├║ ╚Öi Mexic.
argint├ęsc v. tr. (d. argint). Pole─şesc, or─ş suflu cu argint. ÔÇô Neol. argintez (dup─â fr. argenter ╚Öi lat. argentare).
ARGINT COLOIDAL s. (FARM.) colargol. (~ este un antiseptic.)
ARGINTA vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)
argin╚Ťi s. pl. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA.
gri-arg├şnt adj. inv. De culoare gri care bate ├«n argintiu ÔŚŐ ÔÇ×Noapte ca stofa gri-argint.ÔÇŁ Gaz. lit. 19 VII 62 p. 6 (din gri + argint)
Ag, simbol chimic pentru argint.
ARG├ŹNT (lat. argentum) 1. S. n. Element chimic (Ag; nr. at. 47, m. at. 107,87, p. t. 960 ┬░C, p. f. 2.180 ┬░C, duritate 2,7). Metal pre╚Ťios, alb, lucios, moale, maleabil ╚Öi ductil, cu cea mai mare conductibilitate electric─â ╚Öi caloric─â dintre elemente. Se g─âse╚Öte ├«n stare nativ─â ╚Öi sub form─â de combina╚Ťii (sulfur─â, clorur─â) ├«n special ├«n galenele argentifere. Este inoxidabil. ├Än combina╚Ťii func╚Ťioneaz─â monovalent. Se utilizeaz─â pentru confec╚Ťionarea de podoabe, obiecte uzuale, instrumente medicale, la fabricarea oglinzilor, ├«n fotografie, la baterea monedelor etc. Cunoscut din antichitate. ÔÖŽ Nunt─â de a. = a dou─âzeci ╚Öi cincea aniversare a c─âs─âtoriei. ÔÖŽ (FARM.) A. coloidal = antiseptic ob╚Ťinut prin reducerea azotatului de argint cu sulfat de feros; pulbere granuloas─â, neagr─â-verzuie, sau lamele cenu╚Öii cu 70 la sut─â argint coloidal; colargol. Argint viu = a) (pop.) mercur. b) (fam.) om iute, sprinten, plin de energie. 2. S. m. (La pl.) Bani.
a fi iute ca argintul expr. (d. oameni) a fi plin de energie.
argin╚Ťi s. m. pl. monede

Arginti dex online | sinonim

Arginti definitie

Intrare: argint
Ag simbol
argint 2 s.m. substantiv masculin
argint 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: arginta
arginti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
arginta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: argin╚Ťi
argin╚Ťi