argăseală definitie

11 definiții pentru argăseală

argăseálă ș/ȚAt: ANON. CAR. / V: (îrg) -ghisa-, -ghis- / Pl: ~eli, (înv) -ele / E: argăsi + -eală] 1 Tăbăcire. 2 (Ccr) Amestec de substanțe folosit la tăbăcirea pieilor. 3 (Îvp; îe) A se duce în putina cu ~ A se prăpădi.
ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire. 2. (Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. – Argăsi + suf. -eală.
ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire. 2. (Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. – Argăsi + suf. -eală.
ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile; argăsire. Tăbăcarul începuse argăseala pieilor. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. Pieile erau la loc sigur, în argăseală. CARAGIALE, S. 17.
ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. – Din argăsi + suf. -eală.
argăseálă s. f., g.-d. art. argăsélii; pl. argăséli
argăseálă s. f., g.-d. art. argăsélii; pl. argăséli
ARGĂSEÁLĂ s. v. tăbăcire.
argăseală f. 1. lucrarea de a argăsi; 2. materie acră în care se argăsesc pieile: putină de argăseală.
argăseálă f., pl. elĭ. Argăsire. Substanța cu care se argăsește, dubeală. V. amuș 1.
ARGĂSEA s. argăsire, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) crușeală, crușire, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (Operația de ~ a pieilor.)

argăseală dex

Intrare: argăseală
argăseală substantiv feminin