Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru argățesc

argățésc, -eáscă a [At: DDRF / V: (reg) h- / Pl: ~ești / E: argat + -esc] (Rar) 1 Specific argatului (1). 2 Referitor la argat (1). 3 Al argatului (1).
argățí [At: PANN, ap. HEM 1572 / V: (reg) h~, hăr- / Pzi: ~țesc / E: argat] (Înv) 1 vi A munci ca argat (1). 2 vi A sluji din greu și aproape pe degeaba în folosul cuiva. 3 vt A folosi pe cineva ca argat (1). 4 vt (Pex) A pune pe cineva la munci grele.
ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. (Rar) De argat, specific argatului. – Argat + suf. -esc.
ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.
ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. (Rar) De argat, specific argatului. – Argat + suf. -esc.
ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.
ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. De argat, specific argatului. Muncă argățească.
ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat într-o gospodărie de moșier sau de chiabur. Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161. L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19. Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231. Tranz. (Rar) Argății un bogătan Pînă crescut hăietan. CORBEA, A. 7. – Variantă: (regional) hargățí (SBIERA, P. 88) vb. IV.
HARGĂȚÍ vb. IV v. argăți.
ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. De argat, specific argatului. – Din argat + suf. -esc.
ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat. – Din argat.
argățésc (rar) adj. m., f. argățeáscă; pl. m. și f. argățéști
argățí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 să argățeáscă
argățésc adj. m., f. argățeáscă; pl. m. și f. argățéști
argățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. argățeáscă
ARGĂȚÉSC adj. (prin Transilv.) birișesc. (Muncă ~ească.)
argățì v. 1. a lucra în folosul cuiva; 2. fig. a munci fără plată.
1) argățésc, -eáscă adj. De argat.
2) argățésc v. intr. Fac slujba de argat.
ARGĂȚESC adj. (prin Transilv.) birișesc. (Muncă ~.)

argățesc definitie

argățesc dex

Intrare: argățesc
argățesc adjectiv
Intrare: argăți
argăți conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv
hargăți intranzitiv conjugarea a VI-a tranzitiv grupa a IV-a verb