Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru arestui

arestui vt [At: ALECSANDRI, T. 1342 / Pzi: ~esc / E: arest + -ui] (Înv) A aresta (1)
ARESTU├Ź, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A aresta. ÔÇô Cf. rus. arestovat.
ARESTU├Ź, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. ÔÇô Cf. rus. arestovat.
ARESTU├Ź, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (├«nvechit ╚Öi popular) A aresta. Am auzit c─â acolo i-a arestuit pe to╚Ťi ├«ntr-o singur─â noapte, la locul de adunare. V. ROM. noiembrie 1953, 85.
ARESTU├Ź, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. ÔÇô Comp. rus. arestovatÔÇÖ.
arestu├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. arestui├ęsc, imperf. 3 sg. arestui├í; conj. prez. 3 s─â arestui├ísc─â
arestu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. arestui├ęsc, imperf. 3 sg. arestui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. arestui├ísc─â
ARESTU├Ź vb. v. aresta, de╚Ťine, ├«nchide, ├«ntemni╚Ťa, re╚Ťine.
ARESTU├Ź vb. IV. v. aresta.
arestui vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.

Arestui dex online | sinonim

Arestui definitie

Intrare: arestui
arestui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a