Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru aresta

aresta vt [At: NEGRUZZI, S. III, 462 / Pzi: ~tez / E: arest, dfr arr├¬ter] 1 A priva de libertate ├«n temeiul unui mandat de arestare (2) Si: a ├«nchide, (├«nv) a ├«ntemni╚Ťa, (pop) a popri, (├«vr) a arest─âlui, (├«nv) a arestui. 2 (Fam; rar) A-╚Öi ├«nsu╚Öi.
AREST├ü, arestez, vb. I. Tranz. A ╚Ťine pe cineva sub paz─â legal─â ├«n vederea unui proces sau a cercet─ârilor judiciare; a ├«nchide, a de╚Ťine, a arestui. ÔÇô Din arest.
AREST├ü, arestez, vb. I. Tranz. A ╚Ťine pe cineva sub paz─â legal─â ├«n vederea unui proces sau a cercet─ârilor judiciare; a ├«nchide, a arestui. ÔÇô Din arest.
AREST├ü, arestez, vb. I. Tranz. (Cu privire Ia persoane) A priva de libertate (├«n urma unei infrac╚Ťiuni sau a unei ac╚Ťiuni considerate astfel); a ├«nchide ├«n vederea unei judec─â╚Ťi. Au intrat ieri diminea╚Ť─â agen╚Ťii lor ├«n ateliere ╚Öi au ├«nceput a aresta: mai ales pe mai╚Ötrii ╚Öi lucr─âtorii mai tineri. SADOVEANU, N. F. 107. Pentru ce l-a╚Ťi arestat pe Ca╚Ťavencu? ÔÇô Pentru ca s─â-i apuc─âm scrisoarea. CARAGIALE, O. I 128.
AREST├ü, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate ├«n urma comiterii unei infrac╚Ťiuni sau ├«n vederea unor cercet─âri, a unei judec─â╚Ťi; a ├«nchide. ÔÇô Din arest.
arestá (a ~) vb., ind. prez. 3 aresteáză
arest├í vb., ind. prez. 1 sg. arest├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. areste├íz─â
AREST├ü vb. (JUR.) 1. a de╚Ťine, a ├«nchide, a ├«ntemni╚Ťa, a re╚Ťine, (├«nv. ╚Öi reg.) a robi, (├«nv.) a arest─âlui, a arestui, a popri, a temni╚Ťa, a z─âvor├«. (Ho╚Ťul a fost ~ mai mult─â vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acas─â.)
A aresta Ôëá a elibera
ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a].
AREST├ü vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a de╚Ťine. (< lat. arrestare, dup─â fr. arr├¬ter)
A AREST├ü ~├ęz tranz. (persoane) A re╚Ťine prin arest; a pune la arest. /Din arest
arestà v. a pune la arest, a închide.
*arest├ęz v. tr. (d. arest; it. arrestare, fr. arr├¬ter). Pun la arest, privez de libertate: poli╚Ťia l-a arestat.
ARESTA vb. (JUR.) 1. a de╚Ťine, a ├«nchide, a ├«ntemni╚Ťa, a re╚Ťine, (├«nv. ╚Öi reg.) a robi, (inv.) a arest─âlui, a arestui, a popri, a temni╚Ťa, a z─âvor├«. (Ho╚Ťul a fost ~ mai mult─â vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acas─â.)
A ARESTA a achizi╚Ťiona, a aciolisi, a ag─â╚Ťa, a at├órna, a b─âciui, a b─âga (pe cineva) la ├«ntristare, a chepegi, a ciuguli, a de╚Öerta, a dubi, a g─âbji, a g─ârdui, a h─âmui, a imprima, a ├«mbarca, a ├«mpacheta, a ├«nc─âl╚Ťa, a ├«nfia, a l─âcui, a lega, a lua ├«n chirie, a lua ├«n jbil╚Ť, a n─â╚Öi, a pironi, a polei, a popri, a prinde ├«n jbil╚Ť, a prinde, a priponi, a pune c─âp─âstru cuiva, a pune (pe cineva) la popreal─â, a ra╚Öcheta, a r─âzui, a s─âcui, a s─âlta, a schimba diagrama / domiciliul (cuiva), a strica (cuiva) codolanul, a ╚Ťurghiuni.
a aresta locotenen╚Ťi / sergen╚Ťi expr. (de╚Ť.) a fuma chi╚Ötoace

Aresta dex online | sinonim

Aresta definitie

Intrare: aresta
aresta verb grupa I conjugarea a II-a