areopág sn [At: (a. 1847) GCR II, 359/ / V: (înv) ario- / P: ~re-o- / Pl: ~uri / E: fr aréopage, lat areopagus] 1 Consiliu și tribunal suprem în Atena antică. 2 (Fig; liv) Adunare de savanți și de artiști de valoare.

AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem din Atena antică. ♦ Fig. (Livr.) Adunare de savanți, de artiști de mare valoare, de mare competență. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréopage, lat. areopagus.

AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem din Atena antică. ♦ Fig. (Livr.) Adunare de savanți, de artiști de mare valoare, de mare competență. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréopage, lat. areopagus.

AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem al vechilor atenieni, însărcinat cu supravegherea exercitării magistraturilor și cu judecarea crimelor grave. ◊ (Poetic) Deasupra dealurilor liniștite, nucii bătrîni și gravi sînt asemeni unor mature areopaguri, pline de cumpătare și înțelepciune. BOGZA, C. O. 379. – Pronunțat: -re-o-.

AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem al vechilor atenieni, care supravegheau exercitarea magistraturilor și judecau crimele grave. [Pr.: -re-o-] – Fr. aréopage (lat. lit. areopagus).

areopág (adunare) (-re-o-) s. n., pl. areopáguri

*Areopág (instituție antică) (-re-o-) s. propriu n.

areopág s. n. (sil. -re-o-), pl. areopáguri

AREOPÁG s.n. (La atenieni) Tribunal suprem care supraveghea exercitarea magistraturilor și judeca crimele grave. ♦ (Fig.) Reuniune de savanți; adunare de magistrați, de judecători. [Pron. -re-o-, pl. -guri. / < fr. aréopage, it. areopago < gr. Areiopagos < Areios – Ares, zeul grec al războiului, pagos – colină].

AREOPÁG s. n. 1. tribunal suprem în Atena antică. 2. (fig.) adunare de juriști, oameni de stat, de știință, de litere etc. reuniți pentru a examina o problemă foarte importantă. (< fr. aréopage, lat. areopagus)

AREOPÁG ~uri n. 1) (în Atena antică) Organ suprem de judecată. 2) fig. Adunare de persoane eminente (savanți, scriitori, pictori etc.). [Sil. -re-o-] /<fr. aréopage, lat. areopagus

areopag n. 1. (în vechime) tribunal criminal în Atena care’și avea sediul pe colina lui Marte (de unde numele); 2. fig. adunare de magistrați sau de învățați.

*areopág n., pl. urĭ (lat. areópagus, d. vgr. areiópagos [d. Áres, Marte, și págos, deal]). Tribunalu vechiĭ Atene (așezat pe dealu luĭ Marte). Fig. Adunare de învățațĭ: areopagu științeĭ. – Vechĭ și ario- (după ngr.).