areometru definitie

13 definiții pentru areometru

areométru sn [At: PONI, F. 61 / P: ~re-o- / Pl: ~re / E: fr aréomètre] Aparat de măsurare a densității unui lichid sau a concentrației unei soluții.
AREOMÉTRU, areometre, s. n. Aparat care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréomètre.
AREOMÉTRU, areometre, s. n. Aparat care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréomètre.
AREOMÉTRU, areometre, s. n. Instrument gradat care servește la determinarea rapidă a densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. – Pronunțat: -re-o-.
AREOMÉTRU, areometre, s. n. Instrument care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [Pr.: -re-o-] – Fr. aréomètre.
areométru (-re-o-me-tru) s. n., art. areométrul; pl. areométre
areométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), pl. areométre
AREOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru determinarea densității lichidelor. [Pron. -re-o-. / < fr. aréomètre, cf. gr. araios – subțire, metron – măsură].
AREOMÉTRU s. n. instrument folosit în areometrie. (< fr. aréomètre)
AREOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea densității unor lichide. /<fr. aréometre
areometru n. instrument de fizică cu care se măsoară densitatea corpurilor.
*areométru n., pl. e (vgr. araiós, rar, și métron, măsură). Fiz. Instrument de măsurat densitatea lichidelor.
AREO-1 (ARAIO-) „puțin dens, aeros, gazos”. ◊ gr. araios „puțin dens, rar, rarefiat” > fr. aréo-, germ. aräo-, engl. areo- > rom. areo- și araio-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., ritm cardiac lent; ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare gazoasă a gîtului; ~metrie (v. -metrie1) s. f., disciplină care se ocupă cu determinarea densității lichidelor cu ajutorul areometrului; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat care servește la determinarea densității unui lichid; ~picnometru (v. picno-, v. -metru1), s. n., instrument compus dintr-un areometru și un picnometru, folosit pentru determinarea densității lichidelor; ~stil (v. -stil), s. m., sistem arhitectonic, în care coloanele sînt dispuse la distanță în grupuri de cîte două.

areometru dex

Intrare: areometru
areometru substantiv neutru
  • silabisire: -re-o-, -tru