Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru arendui

arenda vt [At: (a. 1834) URICARIUL V, 356/3 / V: (├«rg) ar├ón- I Pzi: ~d├ęz / E: arend─â] 1 A da ├«n arend─â (1). 2 A lua ├«n arend─â (1) Si: (rar) a subarenda, (├«nv) a arend─âlui, a arendui, a ar├ónd─âlui.
arendui vt [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: arenda + -ui] (Înv) 1-2 A arenda (1-2).
AREND├ü, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua ├«n arend─â. [Var.: (├«nv.) arendu├ş vb. IV] ÔÇô Din arend─â.
ARENDU├Ź vb. IV v. arenda.
AREND├ü, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua ├«n arend─â. [Var.: (├«nv.) arendu├ş vb. IV] ÔÇô Din arend─â.
ARENDU├Ź vb. IV v. arenda.
AREND├ü, arendez, vb. I. Tranz. (├Än or├«nduirile bazate pe exploatare) A da sau a lua ├«n arend─â. E ultimul an c├«nd ├«╚Ťi mai arendez mo╚Öia. DUMITRIU, B. F. 52. Dintre proprietarii mari ╚Öi chiar dintre cei mijlocii, foarte pu╚Ťini ├«╚Öi cultiv─â singuri domeniile; cei mai mul╚Ťi, foarte mul╚Ťi, ╚Öi le arendeaz─â ├«n bloc la cine d─â mai mult. CARAGIALE, O. III 181.
AREND├ü, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua ├«n arend─â. ÔÇô Din arend─â.
arendá (a ~) vb., ind. prez. 3 arendeáză
arend├í vb., ind. prez. 1 sg. arend├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. arende├íz─â
ARENDÁ vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)
A AREND├ü ~├ęz tranz. (bunuri materiale) 1) A da ├«n arend─â. 2) A lua ├«n arend─â. /Din arend─â
arendà v. a da în arendă.
arend├ęz v. tr. (d. arend─â). Da┼ş cu arend─â. ÔÇô ├Än Trans. ar├«ndez.
ARENDA vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)

Arendui dex online | sinonim

Arendui definitie

Intrare: arenda
arenda verb grupa I conjugarea a II-a
arendui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: arendui
arendui