Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru arend─â

arenda vt [At: (a. 1834) URICARIUL V, 356/3 / V: (├«rg) ar├ón- I Pzi: ~d├ęz / E: arend─â] 1 A da ├«n arend─â (1). 2 A lua ├«n arend─â (1) Si: (rar) a subarenda, (├«nv) a arend─âlui, a arendui, a ar├ónd─âlui.
ar├ęnd─â sf] At: (a. 1776) IORGA, S. D. XII, 93 / V: (├«rg) ar├ón-, arin- / Pl: ~nzi, -de / E: rs apeđŻđ┤a, pn arenda, mg arenda] 1 Cedare a dreptului de folosin╚Ť─â a unui bun, de obicei teren agricol, pe un timp determinat, ├«n schimbul unei pl─â╚Ťi. 2 Folosire a unui bun astfel cedat. 3 (Pex) Sum─â pl─âtit─â proprietarului pentru arendare (2).
AREND├ü, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua ├«n arend─â. [Var.: (├«nv.) arendu├ş vb. IV] ÔÇô Din arend─â.
AR├ëND─é, arende, s. f. 1. Cedare temporar─â a dreptului de exploatare a unor bunuri agricole, ├«n schimbul unei pl─â╚Ťi; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sum─â pl─âtit─â de arenda╚Ö proprietarului pentru arendarea unui bun. [Pl. ╚Öi: arenzi] ÔÇô Din rus., pol. arenda.
ARENDU├Ź vb. IV v. arenda.
AREND├ü, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua ├«n arend─â. [Var.: (├«nv.) arendu├ş vb. IV] ÔÇô Din arend─â.
AR├ëND─é, arenzi, s. f. 1. Cedare temporar─â a dreptului de exploatare a unor bunuri, ├«n schimbul unei pl─â╚Ťi; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sum─â pl─âtit─â de arenda╚Ö proprietarului pentru arendarea unui bun. ÔÇô Din rus., pol. arenda.
ARENDU├Ź vb. IV v. arenda.
AREND├ü, arendez, vb. I. Tranz. (├Än or├«nduirile bazate pe exploatare) A da sau a lua ├«n arend─â. E ultimul an c├«nd ├«╚Ťi mai arendez mo╚Öia. DUMITRIU, B. F. 52. Dintre proprietarii mari ╚Öi chiar dintre cei mijlocii, foarte pu╚Ťini ├«╚Öi cultiv─â singuri domeniile; cei mai mul╚Ťi, foarte mul╚Ťi, ╚Öi le arendeaz─â ├«n bloc la cine d─â mai mult. CARAGIALE, O. III 181.
AR├ëND─é, arenzi, s. f. (├Än or├«nduirile bazate pe exploatare) 1. (De obicei ├«n construc╚Ťie cu verbele ┬źa da┬╗, ┬źa lua┬╗, ┬źa ╚Ťine┬╗ ╚Öi cu prep. ┬ź├«n┬╗, ┬źcu┬╗) Cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri (p─âm├«nturi, p─â╚Öuni, b─âl╚Ťi, imobile, terenuri petrolifere, mine etc.) pe un timp determinat, ├«n schimbul unei pl─â╚Ťi. Concuren╚Ťa arenda╚Öilor a ridicat ╚Öi ridic─â necontenit pre╚Ťul arenzilor, lucru ce convine proprietarilor, ╚Öi din aceasta, fire╚Öte, rezult─â cresc├«nda ├«ngreunare pentru mul╚Ťimea plugarilor. CARAGIALE, O. III 182. 2. Sum─â care se pl─âte╚Öte proprietarului la termene fixe pentru arendarea unui bun ╚Öi care reprezint─â o parte a plusvalorii rezultate din exploatarea acelui bun. Pentru balt─â n-a╚Ö putea s─â ├«mplinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16. [Boierii] prefer─â s─â trag─â venituri grase ╚Öi s─â le risipeasc─â ├«n petreceri. Locul lor l-a luat arenda╚Öul, care stoarce arenda pentru boier ╚Öi alta, mai bun─â, pentru el ├«nsu╚Öi. REBREANU, R. I 36. ÔÇô Variant─â: (regional) ar├«nd─â (╚ÜICHINDEAL, F. 203) s. f.
AREND├ü, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua ├«n arend─â. ÔÇô Din arend─â.
AR├ëND─é, arenzi, s. f. (├Än or├ónduirile bazate pe exploatare) 1. Cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri pe un timp determinat, ├«n schimbul unei pl─â╚Ťi. 2. Sum─â care se pl─âte╚Öte, la termene fixe, proprietarului pentru arendarea unui bun. ÔÇô Rus., pol. arenda.
arendá (a ~) vb., ind. prez. 3 arendeáză
!ar├ęnd─â s. f., g.-d. art. ar├ęndei; pl. ar├ęnde
arend├í vb., ind. prez. 1 sg. arend├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. arende├íz─â
ar├ęnd─â s. f., g.-d. art. ar├ęnzii / ar├ęndei; pl. ar├ęnzi / ar├ęnde
ARENDÁ vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)
ARÉNDĂ s. (ieșit din uz) posesiune, (înv. și reg.) năimeală, orândă, simbrie. (A luat moșia în ~.)
ar├ęnd─â (-de), s. f. ÔÇô Cedare temporar─â a dreptului de exploatare a unor bunuri. ÔÇô Var. (Trans.) ar├«nd─â, (Olt.) arind─â, (Mold., Trans.) or├«nd─â. Lat. med. arenda, intrat t├«rziu, probabil ├«n sec. XVIII, ╚Öi pe mai multe c─âi ├«n acela╚Öi timp; (cf. mag. ├írenda, bg., sb., pol., rus. arenda, rut. arenda, oranda). Cf. Cihac, II, 3; Hasdeu 1540; Berneker 30, care pornesc de la etimoane sl.; Sanzewitsch 197, care se bazeaz─â pe rus─â; G├íldi, Dict., 83, care pleac─â de la mag. Densusianu, Hlr., 148 ╚Öi Pu╚Öcariu 121 considerau c─â ar├«nd─â deriv─â direct din lat. *arrendare (sard. arrendare, sp. arrendar), ipotez─â pu╚Ťin probabil─â; -├«- pare mai cur├«nd, ca ├«n or├«nd─â, prin analogie cu cel din r├«nd ╚Öi (o)r├«ndui. Var. moldoveneasc─â or├«nd─â, care reproduce fonetismul rut. (cf. Miklosich, Fremdw., 75), a ajuns s─â ├«nsemne ÔÇ×c├«rcium─âÔÇŁ, deoarece ├«n trecut c├«rciumile ╚Öi hanurile din localit─â╚Ťi erau date ├«n arend─â de c─âtre marii proprietari ╚Öi produc─âtori. Der. arenda, vb. (a da sau a lua ├«n arend─â); arenda╚Ö, s. m. (persoan─â care ia ├«n arend─â, fermier); arend─â╚Öesc, adj. (propriu unui arenda╚Ö); arend─â╚Öi, vb. (a arenda); arend─â╚Öie, s. f. (arendare; ocupa╚Ťie de arenda╚Ö); arend─â╚Öi╚Ť─â, s. f. (nevast─â de arenda╚Ö); arend─â╚Öoaic─â, s. f. (nevast─â de arenda╚Ö); arendator, s. m. (arenda╚Ö); or├«ndar, s. m. (c├«rciumar); or├«nd─ârie, s. f. (arendare).
A AREND├ü ~├ęz tranz. (bunuri materiale) 1) A da ├«n arend─â. 2) A lua ├«n arend─â. /Din arend─â
AREND─é ~zi f. 1) Exploatare a unui bun material (imobil, teren etc.) pe un timp determinat ├«n schimbul unei pl─â╚Ťi. 2) Suma pl─âtit─â de arenda╚Ö proprietarului pentru folosirea acestui bun. A pl─âti ~da. [G.-D. arenzii; Pl. ╚Öi arende] /<pol., rus. arenda
arendà v. a da în arendă.
arend─â f. 1. contract prin care un proprietar ├«nchiriaz─â un p─âm├ónt, o mo╚Öie; 2. mo╚Öie arendat─â. [Rus. ARENDA (v. or├ónd─â ╚Öi pos├Ęsie)].
ar├ęnd─â f., pl. e (rut. rus. pol. bg. ar├ęnda, rut. ╚Öi or├ęnda, ung. ├írenda d. mlat. arrenda, din lat. ad-r├ęndita care vine d. r├ędditus, r├ęddita, restituit, r├ęddere, a reda; it. r├ęndita, pv. sp. renta, fr. rente, germ. rente. V. or├«nd─â 2). ├Änchiriere de mo╚Öie sa┼ş de farmacie: a da, a lua, a ╚Ťinea ├«n (sa┼ş cu) arend─â. Bani─ş (c├«╚Ötu) da╚Ť─ş or─ş primi╚Ť─ş p. asta. ÔÇô Ma─ş vech─ş (╚Öi az─ş ├«n Trans.) ar├«nd─â).
arend├ęz v. tr. (d. arend─â). Da┼ş cu arend─â. ÔÇô ├Än Trans. ar├«ndez.
ARENDA vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)
ARENDĂ s. (ieșit din uz) posesiune, (înv. și reg.) năimeală, orîndă, simbrie. (A luat moșia în ~.)

Arend─â dex online | sinonim

Arend─â definitie

Intrare: arend─â
arend─â 1 pl. -e substantiv feminin
arend─â 1 pl. -i substantiv feminin
Intrare: arenda
arenda verb grupa I conjugarea a II-a
arendui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a