ardénță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: ardent] (Liv) 1 Ardoare (1). 2 (Mar) Întoarcere a navei cu prora în vânt.

ARDÉNȚĂ s. f. (Livr.) Ardoare. – Din ardent.

ARDÉNȚĂ s. f. (Livr.) Ardoare. – Din ardent.

ardénță (livr.) s. f., g.-d. art. ardénței

ardénță s. f., g.-d. art. ardénței

ARDÉNȚĂ s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire.

ARDÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) Înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare. 2. (Mar.) Caracteristică a unei nave în mers de a veni cu prora în vânt. [Cf. fr. ardence, it. ardenza].

ardénță s. f. 1. Ardoare. 2. (mar.) Tendință a unei nave de a veni cu prora în vânt. (< fr. ardence, it. ardenza)

ardență s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEȚIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE.