ardelenesc, ~ească [At: ALECSANDRI, P. P. 311 / Pl: ~ești / E: ardelean + -esc] a 1Care este din Ardeal. 2 a Care aparține Ardealului. 3 a Care aparține ardelenilor. 4 a Referitor la Ardeal. 5 a Privitor la ardeleni (5). 6-7 sfa Ardeleana (14-15). 9 sfa, a (Grai) vorbit de populația din Ardeal.
ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Ardelean (2). 2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. – Ardelean + suf. -esc.
ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Ardelean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. – Ardelean + suf. -esc.
ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj. Care e din Ardeal, de ardelean, în felul ardelenilor; transilvănean. Accent ardelenesc. Port ardelenesc. ▭ Cîtu-i țara romînească, Nu-i ca fata-ardelenească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31.
ardelenesc a. ce ține sau ce vine din Ardeal. ║ ardelenească f. un fel de horă țărănească sau ciobănească, plină de vioiciune (foarte răspândită în Ardeal).
ARDELENEASCA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleana (art.), ciobănașul (art.), hațegana (art.), lugojana (art.), someșana (art.). (~ este un dans popular din Transilvania.)